Atunci m-a intrebat daca sunt bine...M-am uitat la ea,vroiam sa-i spun ca nimic nu e bine,dar am tinut in mine,am oftat adanc si intru-un final i-am zis"sunt ok...".
Imi zambeste stangaci.Stiam ca nu e zambetul ei.Apoi isi intoarce privirea si continua sa-si faca bagajul....Stiam ca nu e bine,o durea sufletul,de aceea nu vroiam sa ii amplific si eu durererea,in definitiv stia ca mi-e greu,ca o data cu ea imi lua si o parte din suflet pentru totdeauna.
Stiam ca este ceva temprar,stiam ca aveam sa o urmez in mai putin timp decat credeam,dar nu putea sa nu doara.Se termina totul mult prea brusc,iar amintirile era nenumarate.
Bucuriile,tristetea,problemele...toate ne-au facut sa fim de nedespartit,iar acum....acum ea incepe o noua viata,departe de mine,departe de noi,departe de tot ce a trait pana acum.
Stresul,teniunea...toate pluteau in aer.Camera parea incarcata cu sute de energii,energii ce ne oboseau.Eu,stateam asezata in fotoliul de langa geam.O priveam.Parea asa grabita,asa distanta.Ciudat,parea sa nu fie ea.
La un moment dat imi arunc privirea pe geam.Afara soraele ardea la fel ca si vara trecuta.Hmm....vara trecuta...Atunci parea asa departe momentul asta.O lacrima mi s-a furisat din coltul ochiului,prelingandu-se pe obraz.Respir adanc,imi sterg obrazul cu mana si apoi zambesc.
Isi terminase bagajul.Acolo avea toata lumea ei de pana atunci.Cate o bucatica din fiecare clipa de neuitat.In acel bagaj era o parte din ea.
Ma strange in brate,nemaiputand sa-si stapaneasca lacrimile."O sa fii bine!","O sa fim bine,iti promit!"
Aveam incredere in cuvintele ei,caci nu ma dezamagise niciodata,doar ca dorul ce deja incepusem sa-l simt in piept nu mi-l stingea niciun cuvant de alinare.
Apoi continua:"Daca e scris sa fie,o sa se intample!".O strang tare in brate.Ii sterg ochii inecati in lacrimile amare..."O sa treaca repede timpul.Totul o sa fie bine",ii zic si eu in final,nestiind defapt daca incerc sa o imbarbatez pe ea sau pe mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu