Sentimente

Fericire.
Zambete.
Iubire.
Imbratisari.
Sarutari.
Mangaieri.
Planuri.
Placinta.
6:20.
8.
Program.
Scoala.
Saptamana.
Nu intelege.
I-a pierit cheful.
O lasam pe altadata.
Pa.
Inchide.
Inchid.
Plang.
Dau mesaj.
Nu ma cauta.
Cearta.
Nervi.
Impacare.
Nebunie.
Teama.
Emotii.

Ganduri

   Erau momente in care credeam in orice zambet,in orice vorba de alint,in orice privire dulce.Fugeam,fugeam de  priviri crispate,de cuvinte dure,de lacrimi de sange...
   Mi-ajunge.Privesc in urma si vad doar inimi de gheata,suflete reci...reci la fel ca timpul care abia se scurge.
   Ma uit in jur si nu inteleg.O lacrima se prelinge din coltul ochiului.Ciudat.Am inceput sa plang si nici macar nu stiu motivul,as zice ca mi-e dor,dar nu simt nici macar atat.
  Banal.Imi aprind o tigara si trag un fum.Nu ma mai recunosc.La inceput asta ma speria,dar cu timpul m-am obisnuit.
  Apare langa usa,imi ia tigara si o arunca.Ma impinge usor,apoi ma ia in brate.Niciun sentiment!Nicio tresarire!Se uita din nou la mine,se indeparteaza.
  Mda.asta e startul,acum incepe.Aceleasi reprosuri din fiecare zi,cum ca nu mai sunt cea de la inceput,cum ca s-a saturat si ca o sa plece.
  Iau tigarea,mai trag un fum.Ma asez pe scara privindu-l.Il ascult desii vorbele lui imi sunt de mult mute.Imi zic ca iar imi reproseaza in loc sa ma alinte,sa ma ajute.
  Il las sa ii treaca.Deja nu il mai tine mult.
  Acum a tacut.Se aseaza langa mine,trage si el un fum.Isi sprijina capul in maini si incepe sa planga.
  Realizez intr-un final,tarziu ca intotdeauna,ca el e probabil singurul care ma mai iubeste,singurul care a ramas langa mine,indiferent de intorsatura pe care a luat-o aceasta poveste.
 Imi petrec mainile in jurul gatului sau.Imi asez capul pe al lui umar si in cele din urma ii soptesc usor la ureche:"Iarta-ma!"
  Imi pare rau de el cand il vad cum se chiunie pentru mine,pentru noi....
  Dar paradoxal nu ma schimb.E mai simplu sa nu doara...Dar regretabil nu am constientizat ca cu timpul am incetat sa simt ceva frumos...Si e doar vina lor.Caci ei de mult mi-au intors lumea pe dos...

Best friends are forever!

   Atunci m-a intrebat daca sunt bine...
   M-am uitat la ea,vroiam sa-i spun ca nimic nu e bine,dar am tinut in mine,am oftat adanc si intru-un final i-am zis"sunt ok...".
   Imi zambeste stangaci.Stiam ca nu e zambetul ei.Apoi isi intoarce privirea si continua sa-si faca bagajul....Stiam ca nu e bine,o durea sufletul,de aceea nu vroiam sa ii amplific si eu durererea,in definitiv stia ca mi-e greu,ca o data cu ea imi lua si o parte din suflet pentru totdeauna.
   Stiam ca este ceva temprar,stiam ca aveam sa o urmez in mai putin timp decat credeam,dar nu putea sa nu doara.Se termina totul mult prea brusc,iar amintirile era nenumarate.
   Bucuriile,tristetea,problemele...toate ne-au facut sa fim de nedespartit,iar acum....acum ea incepe o noua viata,departe de mine,departe de noi,departe de tot ce a trait pana acum.
   Stresul,teniunea...toate pluteau in aer.Camera parea incarcata cu sute de energii,energii ce ne oboseau.Eu,stateam asezata in fotoliul de langa geam.O priveam.Parea asa grabita,asa distanta.Ciudat,parea sa nu fie ea.
   La un moment dat imi arunc privirea pe geam.Afara soraele ardea la fel ca si vara trecuta.Hmm....vara trecuta...Atunci parea asa departe momentul asta.O lacrima mi s-a furisat din coltul ochiului,prelingandu-se pe obraz.Respir adanc,imi sterg obrazul cu mana si apoi zambesc.
   Isi terminase bagajul.Acolo avea toata lumea ei de pana atunci.Cate o bucatica din fiecare clipa de neuitat.In acel bagaj era o parte din ea.
  Ma strange in brate,nemaiputand sa-si stapaneasca lacrimile."O sa fii bine!","O sa fim bine,iti promit!"
  Aveam incredere in cuvintele ei,caci nu ma dezamagise niciodata,doar ca dorul ce deja incepusem sa-l simt in piept nu mi-l stingea niciun cuvant de alinare.
  Apoi continua:"Daca e scris sa fie,o sa se intample!".O strang tare in brate.Ii sterg ochii inecati in lacrimile amare..."O sa treaca repede timpul.Totul o sa fie bine",ii zic si eu in final,nestiind defapt daca incerc sa o imbarbatez pe ea sau pe mine...