Astazi

      A trecut mult timp de cand nu m-am mai gandit la tine cu atata nesiguranta in suflet. De fapt, a trecut mult timp de cand nu te-am mai simtit atat de adanc in inima.
Astazi mi-ai invadat mintea, si mi-ai patruns sufletul si te-am simtit curgandu-mi prin vene. Astazi, mai mult ca niciodata, am simtit cum doare golul din piept, acel loc unde obisnuiai sa fii tu.Astazi timpul s-a reintors parca, facandu-ma sa retraiesc fiecare clipa in doi, astazi ti-am simtit atingerea, si saruturile moi, pe umerii-mi goi...Astazi te-am visat cu ochii deschisi, te-am avut pe retina...atat de real incat mi-a fost teama sa clipesc prea mult, gandindu-ma ca te-as putea strivi sub pleoapele-mi greoaie.
Astazi mi-am permis sa fiu slaba, pentru ca aveam nevoie de putina emotie si parca sufletul meu tanjea sa simta din nou ceva, orice, oricat de putin. Prea mult timp i-am interzis sa simta.


      Imi aduc amintea ziua in care mi-ai zis sa plec, imi aduc aminte ca mi-ai zis cu atata siguranta in glas, ca nu ma mai vrei, ca nu sunt eu acea femeie de care ai nevoie, ca nu ne potrivim...ca totul s-a terminat.
Inchid ochii, si ma vad pe mine, in fata usii tale, cu toate valizele in jurul meu, nestiind de unde trebuie sa o iau de la capat. Din momentul in care am pasit in afara casei tale, mi-am impus sa fiu tare...si exact asta am facut...
Mi-am luat bagajele, si visele, si toate iluziile cu mine, mi-am aprins o tigara, si am plecat. Nu, nu am plans nici macar o data de atunci si pana azi
Din senin, m -am trezit singura, intr-o casa necunoscuta, atat de rece, atat de nepersonala, atunci a fost momentul in care am simtit ca daca o sa cad, nu voi mai reusi sa ma ridic, si mi-am pastrat echilibrul. Mi-am luat energie din toate noptile in care lipseai de acasa, si din toate tipetele tale, mi-am luat putere din reprosuri si din ultima privire plina de ura pe care mi-ai aruncat-o...si tot veninul...da, tot acel venin pe care l-ai injectat in mine, m-a facut puternica.
      Oh..de-ai stii...
      De-ai stii cat am luptat sa te tin departe de mine, de-ai stii cat de mult m-am chinuit sa te ingrop undeva in trecut si amintiri, pentru totdeauna. De-ai stii cat mi-am jurat ca o sa suferi. Te uram prea mult, cu fiecare zi ce trecea te uram din ce in ce mai tare, te construiam asa cum voiam sa te vad pentru a-mi fi mie mai usor sa scap de tine, te sculptam cu chip de demon, pentru ca doar asa stiam ca nu trebuie sa ma apropi.. Si am reusit...
Si incet, am inceput sa ridic temelia unui nou inceput, si dadeam tot ce era mai bun in mine pentru a cladi ceva frumos.. si atunci, te-ai hotarat tu sa apari. De ce?
Am simtit cum toate umbrele trecutului pun stapanire pe mine si am luptat din nou cu ele, am luptat cu tine pentru ceea ce aveam acum...Si ai disparut din nou..
Nu se schimbase nimic.. tu erai acelasi jucator, iar eu aveam langa mine un barbat care ma facea sa zambesc din suflet, simteam ca ma reindragostesc..
Acum imi era natural sa aud vorbindu-se despre tine, fara sa ma treaca un fior prin tot corpul, acum puteam sa te vad, sa te simt langa mine, fara sa incep sa tremur de spaima...Acum puteam sa fiu eu, langa tine, si langa mlutitudinea ta de femei odioase, pe care nu le foloseai ca pe altceva decat un fel de obiecte sexuale, doar pentru a-ti demonstra virilitatea si potenta de barbat neimblanzit. Acum puteam sa iti privesc golul din suflet si incapabilitatea de a simti ceva real..Imi era din ce in ce mai clar ca nici pe mine nu m-ai iubit vreodata. Persoana pe care o iubesti, trebuie sa iti fie sfanta..In sfarsit, cu el de mana, intelegeam asta, sau cel putin asa credeam..

      Timpul a trecut straine...si odata cu el ai trecut si tu.
      Astazi realizez ca nu am inceptat sa te iubesc niciodata, ci doar m-am tot ferit la nesfarsit sa recunosc..Astazi te am mai adanc ca niciodata in suflet si nici timpul, sau vreun alt barbat nu va reusi sa te scoata de acolo.
Astazi sunt impacata cu gandul ca eu te iubesc, chiar daca tu nu ai facut-o niciodata. Stiu ca nu se merita osteneala de a te astepta, caci tu nu ai sa te mai intorci vreodata.
Astazi realizez ca toata iubirea asta multa, nu trebuie sa ma doara, caci e un dar mult prea frumos pentru sufletul meu. Ar trebui sa imi fie trist pentru tine, caci ai murdarit totul cu noroi, ca ne-ai pierdut parfumul, printre alte zeci de parfumuri ieftine, purtate de femei ce nu stiu sa daruiasca decat cateva momente de placere. 
Nu eu sunt cea care a pierdut lupta asta, iubitule. Si nu, eu nu te-am pierdut. Caci eu te-am pastrat cu sfintenie in suflet, eu te-am iubit si am avut grija de tine, eu am vorbit cu Dumnezeu despre tine, si in fiecare noapte, te-am sarutat in gand. 
Te-am iubit, din primul moment in care ti-am vazut acei ochi mari caprui, cu tonuri de verde. Te-am iubit cu fiecare anotimp ce a trecut, si tot atatea anotimpuri am sa te mai iubesc, ba chiar mai mult.

      Astazi mi-am dat voie sa te simt. De maine, totul v-a reveni la normal. Noi, doi straini, ce candva obisnuiau sa se intalneasca. Si folosind un cliseu, noua poate chiar ne era scris sa fim impreuna, dar tu, de data asta nu ai stiut sa citesti!


Cu dragoste,