joi, 24 noiembrie 2011

Gand despre...

  Cine imi poate spune ca va fi bine?Si cine imi poate spune cand o sa vina acea zi?
  Cine ar putea sa ma prinda de mana si sa-mi zica,sunt aici si nu te mai las sa cazi?
  A trecut atat de putin timp de cand s-a sfarsit si totusi mi-e atat de dor de parca ar fi trecut o eternitate.In fiecare zi ma mint spunandu-mi"astazi nu mai doare!"...dar doare...doare prea tare si stiu ca o sa mai doara ceva timp.Nu se poate altfel.
  Langa mine,sufletele acelea care mi-au fost mereu aproape,incearca sa ma puna pe picioare.Dar de data asta e mai greu ca niciodata.Imi simt inima asemeni unui pumn de nisip imprastiat pe o plaja pustie.Pare ca durerea asta ingrata nu mai vrea sa plece.S-a cuibarit acolo unde el si-a gasit adapost acum ceva timp si nu mai pot scapa de ea.
  Pleaca!
  Pare sa nu ma auda!Ori imi face in ambitie stiind ca sunt prea slaba.O simt cum ma sleeste de puteri si imi absoarbe si cea mai mica speranta.
   Si tu?Tu de ce nu esti aici sa imi intinzi mana ca sa nu cad in prapastia asta adanca a agoniei?De ce nu esti aici sa imi saruti lacrimile,pentru a simti tot ce simt eu?De ce te-ai ascuns?De cine?
  Fie-ti mila!
  Simt ca dorul imi cuprinde intreaga fiinta,facandu-se stapan peste inima mea...Si tu nu mai vii sa o descatusezi din inchisoarea asta blestemata..Am ramas aici sa ma lupt cu umbrele.Tu ai plecat in graba fara a-ti intoarce privirea sa vezi cum am inceput sa ard din temelii...
  Acum totul pare de prisos...E prea tarziu!Degeaba ai sa fi acum,daca atunci cand trebuia n-ai fost...

Imi fac curat in inima!

   Astazi mi-am propus sa imi fac curat in inima,sa matur fiecare incapere in care ai intrat,sa metamorfozez fiecare crapatura din peretii ei,sa pun totul la punct,ca mai apoi sa incui bine fiecare usa si sa arunc cheia ca sa nu o mai gasesti.
   M-am decis sa arunc tot ce te definea si mi-ai lasat in graba la plecare.Am sa-ti pun intr-un plic toata povestea noastra,am sa il lipesc bine si am sa ti-l trimit.Faci ce vrei cu el!Mie nu imi mai trebuie de azi!
   Am sa incep cu amintirile,pe ele ti le voi darui intaia data,caci pe mine m-au chinuit deja prea mult.Ti le voi da pe toate,sa le arunci undeva in timp,daca tot nu iti mai pasa.
   Apoi am sa iti strang toate promisiunile infantile si false si am sa ma asigur ca nu le vei mai cara inapoi in viata mea cu nicio scuza.Imbrobodeste pe alta.
   Am sa matur fiecare soapta de amor,fiecare clipa de pasiune.Voi aduna lacrimile ce m-au inundat si ti le voi da sa te bucuri de ele.
    Vreau sa dispara tot ce nu m-a lasa sa merg mai departe,fiecare bucatica din ceea ce ai fost tu.Sa nu mai ramana niciun fir al povestii noastre de iubire.Sa curat totul,iar mai apoi sa parfumez cu uitare...