Cine ar putea sa ma prinda de mana si sa-mi zica,sunt aici si nu te mai las sa cazi?
A trecut atat de putin timp de cand s-a sfarsit si totusi mi-e atat de dor de parca ar fi trecut o eternitate.In fiecare zi ma mint spunandu-mi"astazi nu mai doare!"...dar doare...doare prea tare si stiu ca o sa mai doara ceva timp.Nu se poate altfel.
Langa mine,sufletele acelea care mi-au fost mereu aproape,incearca sa ma puna pe picioare.Dar de data asta e mai greu ca niciodata.Imi simt inima asemeni unui pumn de nisip imprastiat pe o plaja pustie.Pare ca durerea asta ingrata nu mai vrea sa plece.S-a cuibarit acolo unde el si-a gasit adapost acum ceva timp si nu mai pot scapa de ea.
Pleaca!
Pare sa nu ma auda!Ori imi face in ambitie stiind ca sunt prea slaba.O simt cum ma sleeste de puteri si imi absoarbe si cea mai mica speranta.
Si tu?Tu de ce nu esti aici sa imi intinzi mana ca sa nu cad in prapastia asta adanca a agoniei?De ce nu esti aici sa imi saruti lacrimile,pentru a simti tot ce simt eu?De ce te-ai ascuns?De cine?
Fie-ti mila!
Simt ca dorul imi cuprinde intreaga fiinta,facandu-se stapan peste inima mea...Si tu nu mai vii sa o descatusezi din inchisoarea asta blestemata..Am ramas aici sa ma lupt cu umbrele.Tu ai plecat in graba fara a-ti intoarce privirea sa vezi cum am inceput sa ard din temelii...
Acum totul pare de prisos...E prea tarziu!Degeaba ai sa fi acum,daca atunci cand trebuia n-ai fost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu