Senzatii

Doua pahare de vin goale pe jumatate

Adio suferinta,ramas bun singuratate.

Doua siluete,doua umbre impreunate

Tarziu in noapte,clipe minunate.

Mangaieri,soapte si vise interzise,

Ei,o camera,noi orizonturi deschise.

Placere,tentatii,momente de neuitat,

Slabiciuni,un aer incarcat...agitant.

Mainile lui strangandu-i trupul incordat

Un sarut dulce si totusi arogant

As vrea...

As vrea sa ma iubesti mereu cu aceeasi daruire

Cu care sufletul meu te inunda de iubire...

As vrea sa ma privesti mereu cum te privesc eu pe tine

Asemeni unui semi zeu,asemeni unei parti din mine

As vrea sa ma saruti mereu cum o faci tu cel mai bine

Si atunci sa te gandesti ca poate nu ma vei mai avea maine.

As vrea mereu sa crezi in mine asa cum cred si eu,

In ale tale cuvinte ori si cat mi-ar fii de greu...

Cine esti tu?

Tu esti nimeni pentru ei,dar esti totul pentru mine

Tu esti mangaierea mea si esti starea mea de bine!

Tu esti focul ce ma arde si esti gerul ce ma-ngheata

Tu esti adevarul meu si bucata de speranta.

Tu imi esti dezmierdare,pasiune si dorinta

Tu esti cel ce ma transforma cu atata usurinta!

Tu esti eu si eu sunt tu,amandoi aceeasi fiinta

Tu esti cel ce ma iubesti fara margini,in nestiinta...

El mai presus de orice

   Imi amintesc ca acum ceva timp l-am auzit strigand din tot sufletul cat de mult isi uraste fosta prietena.Parca si acum il aud zicand ca "ea"este un nimic si multe alte aberatii.Sustinea ca nu o mai iubeste,ba indraznea sa zica ca nu ar fii iubit-o nici-cand si totusi vorbea continuu despre ea.

   Da,intr-adevar de la iubire la ura nu este decat un singur pas.Atunci cand iti sunt ranite sentimentele,sau adesea orgoliul,strigi in toate cele patru parti ale lumii cat de mult urasti persoana respectiva.Defapt aceasta ura este decat o stare de furie si disperare.O senzatie ce-ti lasa un gust amar.

   Eram tentata sa il opresc razandu-i in fata si spunandu-i ca opusul iubirii este indiferenta,dar l-am lasat sa continue.L-am lasat sa se inece in propriul venin si sa se minta singur,caci in fond el cauta-se asta.Si cu cat il ascultam mai mult,cu atat ii vedeam orgoliul mai ranit si mai la pamant,observam cum sentimentele lui,atat de iubire cat si de ura nu erau asa de puternice pe cat ii era propria persoana.

   Ce il durea pe el defapt?Il durea ca o pierdu-se din cauza lui,il durea sa se stie vinovat si tocmai din acest motiv cauta pe cine sa dea vina pentru toata "suferinta"lui infirma.Simtea nevoia sa raneasca,sa darame,sa calce in picioare,doar pentru simplu fapt de a arata lumii cat este de puternic,iar mai apoi,lua pozitia de victima,genul de om lipsit de aparare ce cauta intelegere si sprijin.

   Un actor ce excela la capitolul "lipsa de sentimente",un biet baiat ce credea ca totul i se cuvine,o simpla fiinta ce mai presus de tot se iubea pe el.

   L-am mai ascultat ceva timp,dupa care l-am lasat in pace,mi-am intors privirea vazandu-mi de drum,constienta fiind de faptul ca el este doar unul din miile de exemplare de acelas gen.

Transformare

Esti fericita?

Da,sunt...

Atunci ochii tai de ce nu sclipesc ca in alte dati?

Pentru ca si-au pierdut stralucirea...

Pai ai zis ca esti fericita!?!

Asta simt!

Atunci ce se intampla cu tine?

Ma schimb...

De ce?Pentru cine?

Din cauza lor...Ca sa imi fie mie mai bine

Si cu oamenii care tin la tine ce o sa faci?

Ei,aceia care tin la mine cu adevarat,vor tine in continuare in ciuda schimbarii.

Nu iti este frica?

Ba da,imi este foarte frica

Cu el ce o sa faci?

Pe "el" o sa il iubesc ca si pana acum

Daca nu o sa ii placa in ce te transformi?

O sa il las sa isi vada de viata.

Nu imi place cum gandesti.

Nici mie,dar altfel nu pot.

Ma doare sa te stiu asa...

Nu are de ce.Sunt bine.Acum intr-adevar sunt bine.

Nu o sa fii niciodata singura,sa fii constienta de asta.

Au fost multe astfel de clipe.Oamenii sunt oameni

Esti plina de ura.

DA,dar el ma face sa iubesc.

Atunci nu te schimba,macar pentru el.

Nu pot.Nu vreau.

Esti egoista.

Stiu si nu vroiam sa fie asa.

Treaba ta,faci cum stii.

Da,ai perfecta dreptate...este strict problema mea!!!

Ganduri catre tine

   Cand eram mai mica mereu imi promiteai ca vei fii aici.Mi-ai spus ca indiferent de cate ori voi cadea,imi vei intinde mana sa ma ridici.

   Au trecut destul de multi ani de atunci,iar tu de ceva vreme nu mai esti langa mine.

   Priveste-ma,mi-e greu,intinde-ti mana catre mine.

   Mi-e mult prea dor sa ma tii din nou in brate,mi-e mult prea dor sa ma certi,iar apoi sa ma incurajezi ca totul o sa fie bine...Mi-e atat de dor de tine.

   Prea multe sunt momentele cand ma intreb "de ce?" ori "cand?".prea dese sunt clipele cand in brate vreau sa te strang.Mai las din cand in cand,o lacrima sa imi pateze obrazul.Zicand de fiecare data ca e ultima,dar in zadar,caci e mult prea greu.

   Poate macar o data,in vremea asta indelunga,mi-ai simtit lipsa,ori ti-a fost dor.Dar e pacat,caci viata-i scurta,iar noi prin felul nostru,tot mai mult o scurtam.

   Si din nou ma gandesc la tine,in ultimul timp din ce in ce mai des.Si te intreb "de ce nu esti langa mine?"...cand asta e tot ce imi doresc.

   Imi e greu,acum mai mult ca ori-si-cand si mi-e un dor ce-mi rupe sufletul,as da timpul macar o clipa inapoi sa pot schimba prezentul..

    M-au intrebat vreodata ei,daca te urasc,ori daca nu ce simt!?Mi-e greu sa le raspund,cand stiu numai atat.Stiu ca mi-e dor si ca ma doare,stiu ca tu esti punctul meu slab.Stiu ca niciodata n-am sa te iert si totusi parca imi esti drag.Stiu ca mi-e mai bine fara tine si totusi te-as vrea aici....Stiu doar atat,ca imi doream sa ti tii cuvantul,mereu sa ma ridici...

    Tu ma privesti ca pe-o straina,iar tu imi esti necunoscut,ne leaga asa de multe,dar nu ne leaga un nou inceput.

    Cand imi doream sa ma evapor,si ma simteam fara scapare,mi-ai intors spatele nedandu-mi sansa de evadare.Si te-am lasat sa-ti vezi de drumul tau in viata,am incetat o piedica sa-ti fiu.Poate acum sunt regrete multe si totusi este prea tarziu.

                                                                                        (De la fata ta...!!)