In loc de iubire

       Azi as vrea sa va impartasesc una din poeziile mele preferate.O poezie care mult timp mi-a definit sentimentele si starea de spirit.O creatie in care m-am regasit de multe ori vers cu vers,cuvant cu cuvant,traire cu traire.

In loc de iubire!

Doar perna stie cat am plans

Tu nu vei stii ca nu-ti voi spune

Tinand in brate perna strans

Soptind in noapte al tau nume

Crezi ca mi-a fost usor?

Cand te iubeam numai pe tine?

Si mistuita de al tau dor

Tu nu stiai de mine?

Am acceptat prietenia ta

Era mai mult decat nimic,

Dar inima inca spera,

Sa ma iubesti si tu un pic...

Degeaba te-ai intors la mine

Acum,imi esti prieten doar,

Si-as vrea sa te iubesc pe tine

Te-as amagii insa in zadar.

Pentru ca stiu,nu ma iubesti,

Te simti doar singur,parasit

Hai,vino sa imi povestesti

Prieten mi-esti,dar nu iubit.

Vei mai iubii,asta o stiu

 O stii si tu prea bine

Eu sunt aici exemplul viu

Iubesc acum,dar nu pe tine.

Am acceptat prietenia ta

Si asta iti voi fi mereu.

Iubita?nu,chiar de as vrea

Si nu-s de vina eu!

         

        Sper sa va placa la fel de mult ca si mie.Stiu foarte bine ca sunt multe fete care se regasesc printre versurile aceste poezii.Multe dintre noi au avut parte de o astfel de iubire,"nimicita" o data cu trecerea timpului si transformata intr-o aparenta prietenie.

          

Unul in celalalt...

Unul in celalalt ne potrivim cuvintele,

Unul in celalalt,cautandu-ne,

Unul in celalalt gasindu-ne inceputul,

Unul pe altul respirandu-ne...

Fara de sfarsit unul in altul abia intalnindu-ne

Intre cer si pamant,intre noapte si zi...

Iata-ne la marginea dinspre toamna a verii,

Unul in celalalt indurerandu-ne.

Tacerea ta asemeni cerului cel mut,

Asemeni vantului presimtind furtuna,

Tacerea ta asemeni marilor taceri boreale,

Asemeni pasarilor si pietrelor dupa dragoste,

Tcerea mea,tacerea ta...

Fara de margini in care

Dumnezeu coborand ar fi o nesfarsita tacere.