Pentru aceia care au incercat macar o clipa sa inteleaga dar nu au reusit am sa explic.
Am inceput sa scriu acum vreo 5 ani.A fost mai mult o joaca.O faceam impreuna cu alte doua prietene.Era un fel competitie,sa vedem care are mai multa imaginatie.Cu timpul joaca mea a inceput sa se transforme in pasiune,in evadare de o lume nebuna care imi cerea sa ma maturizez prea devreme.Era felul meu de a ma simtii libera.Mult timp a fost asa.Era mult mai usor sa imi astern gandurile pe o foaie de hartie decat sa ma plang de tot ce mi se intampla cuiva anume.Cred ca mai degraba pe la varsta aia detineam un fel de jurnal.Pe parcurs lucrurile s-au schimbat putin.Am inceput sa scriu inspirata de povestile prietenilor mei,inspirata de refrenul unei melodii,sau pur si simplu sa scriu lucruri fictive.
La intrebarea:"De ce nu fac altceva in timpul asta?"raspunsul e simplu.Fac orice face o adolescenta de 17 ani.Ies cu prietenii,cu prietenul,merg prin discoteci,petreceri,umblu peste tot,dar imi place sa dedic timp si scrisului.
Mi se pare superb cand scriu nijte randuri care sunt citite de oameni ce se regasesc prin ele.Imi place cand aud pe cate cineva ca imi zice:"Am trecut si eu prin ceva asemanator."
Nu tot ce scriu se bazeaza pe ce am trait doar eu,cum am spus,vietiile prietenilor mei,oamenilor care ma inconjoara sunt sursa mea de inspiratie,deci intr-o oarecare masura ei sunt autorii randurilor mele.
Mi s-a reprosat ca scriu lucruri triste.Nu scriu lucruri triste,scriu lucruri care stiu ca ajung la inima,scriu in primul rand pentru mine,deci am dreptul sa aleg despre ce vreau sa vorbesc.Nu oblig pe nimeni sa imi citeasca "creatiile",iar celor care le citesc si se regasesc in ele,sau celor care pur si simplu le am atras atentia le multumesc.
Hmmm...sper ca am lamurit destule probleme prin tot ce am subliniat mai sus.Celor care nu ma inteleg nici acum le urez bafta pe viitor[:))]
