Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!ii spunea el privindu-i ochii mari si curiosi, trecandu-si mana prin parul ei lung,negru.Copil,mi-au patruns atat de adanc in suflet!O saruta pe varful nasului,o zmotoceste putin si apoi o cuprinde intre brate strangand-o cu toata puterea.
Ea isi lasa corpul sa se muleze pe al lui,apoi i se ghemuieste in brate,ii pune capul pe piept,parca vrand sa asculte misterul batailor inimii lui.Inchide ochii si suspina adanc.Sta asa,pret de cateva secunde,apoi,ii saruta buzele cu blandete sh apropiindu-se de ureche,ii spune aproape soptind:Si eu te iubesc!Te iubesc cu adevarat!
El,se indeparteaza putin de ea.O priveste,citindu-i prin intermediul ochilor in suflet.O privire intensa plina de intrebari.Daca eu as decide sa plec din viata ta in acest moment pentru totdeauna,ce ai face?intrebarea o lovise asemeni unui fulger.Inmarmurii la auzul ei.Daca tu ai pleca,nu ar mai exista o viata a mea,nu ar mai exista viata,caci tu esti viata mea,esti zambetul si implinirea mea!!!Cum ai putea sa crezi ca as reusi sa traiesc fara tine.Inacceptabil.Inadmisibil...O lacrima cade pe pieptul lui...Nu isi are rost intrbarea,caci raspunsul iti este mult prea banal si cunoscut.
El zambeste din nou,foarte satisfacut...cum era posibil ca ea,un copil,sa stie ce inima lui vroia sa auda?Cum era posibil ca de fiecare data,gura ei sa ii desluseasca sentimentele ascunse...Pentru ca te iubesc,ii raspunse ea gandului lui.Pentru ca si tu ma iubesti,iar intre inimile noastre nu exista secrete,caci ele vorbesc aceeasi limba si cunosc acelas sentiment,IUBIREA.Nici nu ar fii posibil altfel.
