Vara
o adiere usora de vant
ma plimb
il zaresc
privirile ni se intalnesc
ma inrosesc
intorc capul
isi vede de drum
ma uit dupa el
auchh
a intors si el capul
ne bufneste rasul
imi face cu mana
ii scot limba.
vrea sa ne cunoastem
ma intimidez
ii zic ca ma grabesc
plec
ma urmeaza
nu renunta
apare mama
se opreste
pare dezorientat
rad si plec
imi zice ca ne vedem maine
ridic din umeri
imi zic in gand
CLAR NE VEDEM MAINE!

end...

iunie
dupa-amiaza
intalnire
imi cere sa vorbim
refuz
imi striga ca s-a saturat
ma enervez
incep sa urlu
urla si el
liniste...
se calmeaza
incep sa plang
imi zice ca pleaca
il rog sa ramana
nicio sansa
se urca in masina
ii strig ca ma vede pentru ultima data
pleaca.
se intoarece
ma strange in brate
il resping
deja e prea mult
imi reproseaza
tac si il ascult.
ma saruta
ii zic ca e sfarsitul
imi cere sa fiu rationala
clachez
ADIO
intru in casa
pleaca
mi-a rupt inima in doua
imi da mesaj ca il doare
bufnesc in plans
de data asta e definitiv

Suflet

Se simtea suflet pustiu printre mii de suflete

Se simtea un glas domol printre-atatea urlete

Se simtea atat de mica intr-o lume asa de mare

Se simtea a nimanui,singura sub soare...

Se plimba sub ploaia deasa,fara tel,fara menire

Ca un suflet ratacit ce tindea spre nemurire

Rasufla incet,alene,cu un dor ce o ardea in piept

Ochii plini de amare lacrimi,aratau ca nu e drept...

Si vroia sa urle parca,ca sa scape de-acel chin

Caci in mintea ei se naste,acel gand plin de venin

Si ar vrea sa simta poate,doar un strop de bucurie

Sa nu lase fericirea sa se-ncline spre pieire...