As vrea ca in anumite momente sa am taria sa iti vorbesc.Sa iti spun ca nu te urasc,ca defapt acum nu iti mai port niciun sentiment.As vrea sa te intreb "de ce?",cu toate ca stiu ca iar vei ridica din umeri si imi vei raspunde cu o voce de om vinovat "nu stiu...".
As vrea sa imi gasesc inauntrul puterea si rabdarea de ati explica tot ce ai refuzat sa vezi in timpul asta lung de cand mai cunoscut.Te intrebi de ce lung?Da,tie 12 luni probabil ti se pare un timp relativ scurt,si da,cu siguranta ai dreptate.Drept sa-ti spun mie mi s-au parut etern si fara sens tot acest timp ce a trecut in nestiire,toata aceasta joaca a destinului de a fi sau a nu fi...joc in care cu siguranta eu nu am fost.
Ti-as cere sa ma privesti in ochi si sa nu ma minti macar pentru intaia oara.Ti-as pune mii de intrebari nefiresti ce stiu ca oricum or sa doara.
Ciudat.m-am contrazis din nou,caci ti- am spus ca nu-ti mai port sentimente dar totusi doare.Nu ma privi ca pe o ciudata,ca pe un copil stupid.Priveste-ma doar ca pe femeia ca candva te-a iubit.Daca ai fii simtit ce am ajuns sa simt si eu ,ai intelege,iar intrebarile s-ar pierde in decor,dar nu,tu suflet al oricui dar nu al meu,nu ai ajuns sa simti ce am simtit in vremea aceea eu.
Daaaa.Spun raspicat si tare ca nu te mai iubesc.Si iti jur ca este purul adevar.Dar amintirea ta ma macina,framanta,ma face sa ma port de parca n-as fii eu
Si nu vreau sa crezi ca aceste biete randuri,sunt tanjirea mea spre ce ar fii putut sa fie.Caci daca nu a fost,n-a fost si punct.Sunt doar niste biete cuvinte scrise de un suflet melancolic,ce adesea se hraneste cu amintirea...amintirea unei neexistente apuse povesti de amor.
luni, 28 martie 2011
"Jurnalul unei fete greu de mulţumit" de Jeni Acterian...o carte superba,o carte in care m-am regasit enorm.Probabil una din putinele carti pe care am citit-o cu placere,traind fiecare pagina,fiecare rand al acesteia.
"Jurnalul unei fete greu de mulţumit" de Jeni Acterian.
CITATE:-
-„Căci oricare ar fi ideile tale, bune sau rele, ele sunt mai întotdeauna rău interpretate.”
-„Aş vrea să cunosc un om care să nu mă dezamăgească, dar poate e mai bine să nu cunosc un asemenea om.”
-“Totuşi nimeni nu vede ce se-ntâmplă, nimeni nu vede că râd albastru.”
-„ De ce aceste cuvinte îmi sună bizar câteodată? Îmi sună straniu şi-mi fac foarte rău. Eu spun aşa: totdeauna si niciodata şi aceste cuvinte sunt atât de mari, atât de mari şi eu atât de mică pe lângă ele. Eu cea care încerc să reţin un minut într-o eternitate.”
-„ De fapt, nu mi-e frică de moarte propriuzis, ci de perioada aceea care o precede. De boală. De descompunerea aceea fizică pe care o voi trăi în toate etapele ei.”
-„ Mila oamenilor: dezgust. Dragostea oamenilor : limită. Singurătate.”
- „ Mie nu-mi trebuie un indiferent şi – presupunând că nu e indiferenţă – dragostea unui om care complică lucrurile în aşa hal ar fi pentru mine un chin continuu.”
-„ Am făcut absurdităţi, am făcut lucruri inadecvate, am făcut concesii, am făcut tot ce nu-mi stătea în fire şi ce-mi stătea în fire numai să ies la suprafaţa limpede odată.”
-„Tristeţea e chin, melancolia e tristeţea căreia i s-a administrat un sedativ.”
-„ E atâta tristeţe în toată istoria asta a doi oameni care îşi transmit unul altiua plicuri pline de amar, încât mi se pare straniu că asta poate fi totuşi bucurie. Puţintică bucurie purtând o iremediabilă tristeţe”
"Jurnalul unei fete greu de mulţumit" de Jeni Acterian.
CITATE:-
-„Căci oricare ar fi ideile tale, bune sau rele, ele sunt mai întotdeauna rău interpretate.”
-„Aş vrea să cunosc un om care să nu mă dezamăgească, dar poate e mai bine să nu cunosc un asemenea om.”
-“Totuşi nimeni nu vede ce se-ntâmplă, nimeni nu vede că râd albastru.”
-„ De ce aceste cuvinte îmi sună bizar câteodată? Îmi sună straniu şi-mi fac foarte rău. Eu spun aşa: totdeauna si niciodata şi aceste cuvinte sunt atât de mari, atât de mari şi eu atât de mică pe lângă ele. Eu cea care încerc să reţin un minut într-o eternitate.”
-„ De fapt, nu mi-e frică de moarte propriuzis, ci de perioada aceea care o precede. De boală. De descompunerea aceea fizică pe care o voi trăi în toate etapele ei.”
-„ Mila oamenilor: dezgust. Dragostea oamenilor : limită. Singurătate.”
- „ Mie nu-mi trebuie un indiferent şi – presupunând că nu e indiferenţă – dragostea unui om care complică lucrurile în aşa hal ar fi pentru mine un chin continuu.”
-„ Am făcut absurdităţi, am făcut lucruri inadecvate, am făcut concesii, am făcut tot ce nu-mi stătea în fire şi ce-mi stătea în fire numai să ies la suprafaţa limpede odată.”
-„Tristeţea e chin, melancolia e tristeţea căreia i s-a administrat un sedativ.”
-„ E atâta tristeţe în toată istoria asta a doi oameni care îşi transmit unul altiua plicuri pline de amar, încât mi se pare straniu că asta poate fi totuşi bucurie. Puţintică bucurie purtând o iremediabilă tristeţe”
Versuri...
Un pix,o foaie si multe ganduri de asternut...El,ea,o poveste fara inceput.
O vara,o seara,o banca pe-o margine de lac,
Doua inimi,un destin,o poveste de un veac...
Doi copii,un joc nevinovat,o dragoste pe viata
Iubire,ura,relatie ce atarna doar de-un fir de ata.
Iertare,sansa,un nou inceput fara regrete
O viata in doi,plina de iubire,lipsita de secrete...
Fara regrete
Nu putine au fost momentele cand statea abatuta in vreun colt de odaie plangandu-si singura de mila.Nici momentele in care striga in gura mare ca regreta vreo fapta necugetata din viata ei nu au fost putine.
De nenumarate ori o vedeai "batandu-se cu pumnii in piept"ca de ar putea da timpul inapoi nu ar mai repeta aceleasi greseli.Negresite aberatii!!
Ea...ea stia mai bine ca oricine ca nu regreta nimic din ce a trait,caci in definitiv era multumita de tot ce reusise pana atunci sa infaptuiasa.
In realitate tot ce facuse,facuse cu buna stiinta,iar lucrurile pe care vroia sincer sa le inlature din trecutul,sau prezentul ei erau exagerat de putine.
Da,ea a iubit,a iubit cu o daruire inimaginabila,a suferit,a fost tradata,a tradat,a mintit, a fost mintita,a fost calcata in picioare la fel cum si ea la randul ei a calcat in picioare fara mila,dar a facut totul cu buna stiinta.
Mereu a fost constienta ca de toate lucrurile pe care le face va da socoteala mai devreme sau mai tarziu,deci de ce sa traiasca cu teama unei impliniri,de ce sa traiasca sub semnul intrebarii "ce ar fii fost daca?"?!?...Era constienta ca nu avea sens,asa ca de cand se stia,ea a trait fara restrictii,exact cum i-a placut,cum a crezut ea ca este mai bine.
Intr-adevar,momentele limita o aduceau in pragul disperarii crunte,atunci erau clipele cand in suflet ii incoltea indoiala vreunei gresli timpurii,iar urmele de regret o faceau sa se simta neputincioasa.Insa mai apoi,cand analiza lucrurile isi revenea.De ce sa aiba regrete daca atunci cand isi asculta inima era cea mai fericita?...Fericirea era placerea fara regret,iar daca isi facea timp sa regrete fiecare actiune,fiecare gest,fiecare necugetare atunci intreaga viata si-ar fii pierdut.
De nenumarate ori o vedeai "batandu-se cu pumnii in piept"ca de ar putea da timpul inapoi nu ar mai repeta aceleasi greseli.Negresite aberatii!!
Ea...ea stia mai bine ca oricine ca nu regreta nimic din ce a trait,caci in definitiv era multumita de tot ce reusise pana atunci sa infaptuiasa.
In realitate tot ce facuse,facuse cu buna stiinta,iar lucrurile pe care vroia sincer sa le inlature din trecutul,sau prezentul ei erau exagerat de putine.
Da,ea a iubit,a iubit cu o daruire inimaginabila,a suferit,a fost tradata,a tradat,a mintit, a fost mintita,a fost calcata in picioare la fel cum si ea la randul ei a calcat in picioare fara mila,dar a facut totul cu buna stiinta.
Mereu a fost constienta ca de toate lucrurile pe care le face va da socoteala mai devreme sau mai tarziu,deci de ce sa traiasca cu teama unei impliniri,de ce sa traiasca sub semnul intrebarii "ce ar fii fost daca?"?!?...Era constienta ca nu avea sens,asa ca de cand se stia,ea a trait fara restrictii,exact cum i-a placut,cum a crezut ea ca este mai bine.
Intr-adevar,momentele limita o aduceau in pragul disperarii crunte,atunci erau clipele cand in suflet ii incoltea indoiala vreunei gresli timpurii,iar urmele de regret o faceau sa se simta neputincioasa.Insa mai apoi,cand analiza lucrurile isi revenea.De ce sa aiba regrete daca atunci cand isi asculta inima era cea mai fericita?...Fericirea era placerea fara regret,iar daca isi facea timp sa regrete fiecare actiune,fiecare gest,fiecare necugetare atunci intreaga viata si-ar fii pierdut.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)