Fara regrete

  Nu putine au fost momentele cand statea abatuta in vreun colt de odaie plangandu-si singura de mila.Nici momentele in care striga in gura mare ca regreta vreo fapta necugetata din viata ei nu au fost putine.
  De nenumarate ori o vedeai "batandu-se cu pumnii in piept"ca de ar putea da timpul inapoi nu ar mai repeta aceleasi greseli.Negresite aberatii!!
   Ea...ea stia mai bine ca oricine ca nu regreta nimic din ce a trait,caci in definitiv era multumita de tot ce reusise pana atunci sa infaptuiasa.
   In realitate tot ce facuse,facuse cu buna stiinta,iar lucrurile pe care vroia sincer sa le inlature din trecutul,sau prezentul ei erau exagerat de putine.
   Da,ea a iubit,a iubit cu o daruire inimaginabila,a suferit,a fost tradata,a tradat,a mintit, a fost mintita,a fost calcata in picioare la fel cum si ea la randul ei a calcat in picioare fara mila,dar a facut totul cu buna stiinta.
    Mereu a fost constienta ca de toate lucrurile pe care le face va da socoteala mai devreme sau mai tarziu,deci de ce sa traiasca cu teama unei impliniri,de ce sa traiasca sub semnul intrebarii "ce ar fii fost daca?"?!?...Era constienta ca nu avea sens,asa ca de cand se stia,ea a trait fara restrictii,exact cum i-a placut,cum a crezut ea ca este mai bine.
   Intr-adevar,momentele limita o aduceau in pragul disperarii crunte,atunci erau clipele cand in suflet ii incoltea indoiala vreunei gresli timpurii,iar urmele de regret o faceau sa se simta neputincioasa.Insa mai apoi,cand analiza lucrurile isi revenea.De ce sa aiba regrete daca atunci cand isi asculta inima era cea mai fericita?...Fericirea era placerea fara regret,iar daca isi facea timp sa regrete fiecare actiune,fiecare gest,fiecare necugetare atunci intreaga viata si-ar fii pierdut.