Graiul inimii

  As vrea ca in anumite momente sa am taria sa iti vorbesc.Sa iti spun ca nu te urasc,ca defapt acum nu iti mai port niciun sentiment.As vrea sa te intreb "de ce?",cu toate ca stiu ca iar vei ridica din umeri si imi vei raspunde cu o voce de om vinovat "nu stiu...".
  As vrea sa imi gasesc inauntrul puterea si rabdarea de ati explica tot ce ai refuzat sa vezi in timpul asta lung de cand mai cunoscut.Te intrebi de ce lung?Da,tie 12 luni probabil ti se pare un timp relativ scurt,si da,cu siguranta ai dreptate.Drept sa-ti spun mie mi s-au parut etern si fara sens tot acest timp ce a trecut in nestiire,toata aceasta joaca a destinului de a fi sau a nu fi...joc in care cu siguranta eu nu am fost.
  Ti-as cere sa ma privesti in ochi si sa nu ma minti macar pentru intaia oara.Ti-as pune mii de intrebari nefiresti ce stiu ca oricum or sa doara.
  Ciudat.m-am contrazis din nou,caci ti- am spus ca nu-ti mai port sentimente dar totusi doare.Nu ma privi ca pe o ciudata,ca pe un copil stupid.Priveste-ma doar ca pe femeia ca candva te-a iubit.Daca ai fii simtit ce am ajuns sa simt si eu ,ai intelege,iar intrebarile s-ar pierde in decor,dar nu,tu suflet al oricui dar nu al meu,nu ai ajuns sa simti ce am simtit in vremea aceea eu.
  Daaaa.Spun raspicat si tare ca nu te mai iubesc.Si iti jur ca este purul adevar.Dar amintirea ta ma macina,framanta,ma face sa ma port de parca n-as fii eu
Si nu vreau sa crezi ca aceste biete randuri,sunt tanjirea mea spre ce ar fii putut sa fie.Caci daca nu a fost,n-a fost si punct.Sunt doar niste biete cuvinte scrise de un suflet melancolic,ce adesea se hraneste cu amintirea...amintirea unei neexistente apuse povesti de amor.