Inca supravietuiesc!
A trecut fix o saptamana de cand totul s-a terminat!O saptamana de cand am decis ca cel mai bine ar fi sa ne separam destinele.
Asa credeam atunci!Ca cel mai usor este sa il las sa plece pe drumul lui,ca la un moment dat ma voi resemna,ca inidferent de urmari voi putea merge mai departe cu capul sus...
Ciudat cum saptamana asta am simtit ca imi pierd sufletul.Mi-am pierdut controlul in singuratatea asta surda si absurda.Cu toate ca imi e greu sa recunosc mi-e mult prea dor!
Azi mi-am inchis inima!
Am pus pauza tuturor gandurilor si sentimentelor,le-am dat liber lacrimilor.
Azi e zi de inventar!
Voi pune in balanta tot!
Mi-am zis ca as vrea sa dau timpul inapoi...Si totusi pentru ce?Timpul oricum nu a fost niciodata punctul meu forte.As vrea sa fiu din nou aproape de sufletul lui.Dar cu ce risc?Doar pentru a mai amana putin realitatea?Nu-mi permit.
In aceste zile au fost clipe in care imi doream sa lupt pentru noi.Sa pun la bataie singura arma care mi-a mai ramas,iubirea ce io port...Pentru ce?Pentru toate clipele de neuitat pe care mi le-a daruit,pentru o doza din zambetul lui,pentru fiecare moment banal ce alaturi de el era unic.Pentru tot.
Si imi luam inima in dinti si porneam la lupta fara sa imi dau seama ca lupt chiar impotriva lui.Am pus in joc dragostea,dar el m-a spulberat aruncandu-mi indiferenta,am incercat din nou,ajutandu-ma de amintiri,insa el a castigat si de aceasta data cu ajutorul nepasarii.Am cedat,lasandu-l izbavitor.L-am privit cum se indeparteaza de mine,nestiind ca mai aveam o arma...speranta pe care m-am decis sa o pastrez.
Au fost si zile in care am zis:PUNCT!De acum nu imi mai pasa.Sa faca ce vrea!Sa umble cu cine stie!Sa dispara de pe harta vietii mele definitiv!
Si m-am zbatut asa pana astazi!
Din acest moment imi impun sa las timpul sa mi fie ghid!El sa stie ce e bine pentru mine,pentru noi!...
Sper sa fie bine...
Scrii foarte frumos! Apreciez foarte mult munca ta si nu stiu cum se face dar ma regasesc in fiecare cuvant si in fiecare virgula...
RăspundețiȘtergere