Mi-e atat de dor de el incat simt ca cineva mi-a smuls o parte din inima si rana asta nenorocita ce a ramas nu se mai vindeca...ma doare sufletu...Pana acum in nicio seara nu mi a fost atat de dor....Stau pe scaun ma uit la monitorul calculatorului vrand sa fac ceva,orice si parca nu-mi gasesc locul.
Am nevoie sa mi zica cineva ca sunt nebuna....sa ma priveasca in ochi sa-mi dea doua palme si sa mi strige sa ma trezesc la realitate...sa mi strige ca nu are de ce sa-mi fie dor pentru ca totul a fost decat in imaginatia mea bolnava...ca el nu a existat niciodata...ca el nu a fost niciodata acel om pe care il credeam...acel om care ma tinea in brate parand sa i pese,acel om care ma saruta cum nimeni altcineva nu a facut-o pana atunci,care imi aducea in fiecare zi un zambet pe chip,chiar daca imi era greu. Am nevoie de cineva care sa imi aminteasca de toate noptile nedormite asteptand un semn cat de mic de la el,de toate lacrimile pierdute,lacrimi de care oricum nu va stii.Sa-mi aminteasca de toate minciunile si promisiunile facute in van,de momentele in care m-a ranit fara sa ii pese,caci inexplicabil niciodata nu imi amintesc de lucrurile astea.Sau poate imi amintesc,dar intotdeauna ele cantaresc mai putin decat acele clipe de fericire...acele clipe scurte si totusi atat de profunde.
Mi-e dor.Un dor nemarginit.Dar sper ca intr-o zi sa imi treaca!
Nu ma intreba de unde vin sau cine sunt...caut sa impart zambete doar....eu nu calatoresc eu merg incet spre locuri noi cautand mereu despartiri, impartiri, saluturi cordiale, plecari si veniri, mentalitati , privelisti si oameni, ceva care sa ma imbogateasca, suprinda, fascineze , sa ma lase cu gura cascata, sa-mi starneasca imaginatia si gandirea si in final sa ma faca sa vad lumea si prin ochii lor , a oamenilor .
RăspundețiȘtergereCand pleci dintr-un loc pe care-l iubesti, care-a ajuns sa fie o parte din fiinta ta, daca in locul acela nu exista o fantana in care sa poti arunca - simbolic - o moneda, iti pui macar in gand dorinta de a reveni candva...Iar cand pleci ca sa nu te mai intorci niciodata, trebuie sa lasi in urma ta mesaje celor ce-ti vor calca pe urme... sa scrii pe mare despre noptile in care in apele ei cad stele ca binecuvantari ceresti pentru iubirile adapostite tainic de stancile de la tarm... sa scrii pe cer despre libertate si lumina, despre zborul spre insulele paradisului pe care l-ai stiut candva... sa scrii pe nisip simboluri ale iubirii si vesniciei pe care marea, stergandu-le cu spuma primului val, sa le faca eterne ca ea... Si atunci vei sti ca, desi ai plecat pentru totdeauna, nisipul, cerul si marea nu te vor uita niciodata......Zambeste…ai prietenii langa care plang in suflet pentru tine..nu uita asta .....