Nimic.

Candva ziceai ca ti-e dor.Ziceai ca regreti ca l-ai lasat sa plece cand il strangeai in brate,ca buzele iti tanjesc si numai pentru o sarutare gingasa,ca lacrimile nu ti se opresc atunci cand iti amintesti ca il aveai,dar nu ai stiut sa il pastrezi.Si da,plangi,dar in zadar caci el nu se mai intoarce.Amaraciunea lacrimilor iti picura sufletul.Preferi sa te minti in continuare ca nu iti pasa ca nu mai e.Preferi sa uiti ca a fost cel mai de pret vis al tau.Lasi orgoliul si ambitia sa te domine...Normal,esti doar o biata femeie,o amarata ce imprastie venin,ce a atins teluri inalte,ce a reusit tot ce si-a propus.Dar uite-te la tine,defapt nu ai nimic acum.Privesti in oglinda si vezi doar un chip imbatranit inainte de vreme,un chip mort al unei fiinte vii.Te privesti si realizezi ca nu ai trait.Ti-ai calacat sentimentele in picioare pentru a deveni importanta,pentru a te bucura de tot ce e mai bun in viata asta...Iar acum realizezi ca esti singura,nefericita...Adica esti un nimic.

Ti-e atat de dor de el.Il vrei.Daca ai putea ti-ai da toata viata de pana acum,doar pentru inca cateva clipe cu el.Si el,el te-a iubit atat de mult,erai totul pentru el,pentru tine ar fii mers pana la capat de lume si inapoi.Dar tie nu ti-a ajuns.Tu vroiai mai mult,mult mai mult.Aveai aspiratii infecte.Priveste-te femeie,aceleasi aspiratii te-au transformat in ce esti acum...un nimic...