-_-

  Mai devreme sau mai tarziu lumea se schimba oricum.Prietenii de azi sunt cei ce maine vor fi doar niste straini.Nimic nu e vesnic,nimic nu dureaza o eternitate.
  Prieteniile,iubirile,iluziile,promisiunile,intr-un final vor fi uitate si risipite asemeni nisipului de furtuna.Pana si lacrimile ce candva te-au golit pe dinauntru,in ziua de maine vor seca,ori vor fi asemeni picaturilor de ploaie,reci si infirme.
   Si tot ce azi conteaza,maine nu v-a insemna nimic.
   Tu si el,prieteni de o viata,maine simpli straini.Tu cu el,azi o iubire imensa,maine un imens nimic.Tu,el,doua vieti impreunate si totusi mult prea separate,doua vieti prea scurte,transformate maine in pamant si uitare,deci in nimic.
   Viata e o imensa scena de teatru.Oamenii actori plini de talente,exceland la capitolul lipsa de sentimente.Toti isi joaca rolul cum stiu mai bine,iar apoi pleaca.Isi strang recuzita si merg mai departe fara a privi in urma.
   Totul este o simpla iluzie,un film din categoria SF cu acelas final banal si mult prea cunoscut de orisicine.
   Timpul,si el un actor pe scena "viata" trece cu repeziciune,jucandu-si rolul formidabil,asemeni unui actor de mare clasa,lasand in urma lui doar multe intrebari fara de raspuns.
    Si totul se deruleaza la fel,doar cadrul se schimba,pana in ziua cand reprezentatia se incheie definitiv.Cortinele se trag pentru totdeauna,luminile se sting si nu mai ramane nimic.