era amiaza tarzie cu soare auriu
cu ore fugitive si un vant domol
erau ei doi,un baiat si o fata
o banca veche pe-o margine de lac
o poveste dulce si totusi amara
povestea lor,un trist miraj.
era dorinta de a nu se incheia visul
era speranta unei continuari
insa mai presus de tot era destinul
care prevestea schimbari
era inceputul unui trist sfarsit,
sfarsitul povestii lor de o vara.
era promisiunea ca va fii bine
ca totul se va transforma
erau ochii ei plini de lacrimi
ce refuzau ce se intampla
erau bratele lui ce o sustineau
mintind-o ca va fii acolo.
a fost minciuna,falsitate,lasitate
a fost iubire,ura si regret
au fost momente imbietoare,
inlocuite cu dispret.
a fost...caci nu o sa mai fie
amorul unei naive copile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu