Scrisoare catre Doamne Doamne

   Stiu ca poate nu merit cu adevarat ce imi doresc,caci posibil ofer prea putin pentru ce primesc.Si stiu ca TU acolo esti foarte ocupat cu alte mii de dorinte.Imi ceri sa am rabdare si am,sau cel putin incerc,dar TU stii mai bine ca oricine ca sunt clipe cand doare atat de tare incat imi pierd cumpatul si vreau sa renunt.Nu am dreptul asta,stiu,trebuie sa merg mai departe,am o viata inainte si mult prea putini ani in spate.
    Dar mi-e dor,mi-e dor sa fiu din nou copil,sa am o viata fara griji si fericita.Mi-e dor ca atunci cand ma doare sa alerg la mama in brate ca sa ma aline,mi-e dor sa ma joc cu tata cat e ziua de lunga,mi-e dor sa mi se spuna o poveste.
    Acum se pare ca am crescut,sunt fata mare,problemele pe zi ce trece parca sunt din ce in ce mai dese.Si mi-as dorii de multe ori sa pot da timpul inapoi.Sa-i simt pe cei dragi aproape.
    Cand pasesc prin amintiri lacrimile imi seaca ochii,Doamne spune-mi unde s-au pierdut clipele de fericire?In ce moment am inceput sa ma instrainez de tata?Cand a fost secunda cand problemele au inceput sa o doboare pe mama?
     Te-am rugat de atatea ori sa faci ce stii sa fie bine si inca astept,dar pare ca vremea aceea nu mai vine...
     Te-as ruga din nou acum sa-mi tii in putere mama,sa o alini caci sti ca ii este greu si uneori mai cade.Fa-o fericita,picteaza-i zambetul pe chip si daruieste-i pace.
     De-ai putea sa ii presari tatei bunatate in suflet.Eu stiu ca nu e rau,dar se pare ca a uitat sa fie om...A uitat sa fie fiu,sa fie sot,sa fie tata.Doare si TU sti ca asta e povara mea cea mare.Caci nu inteleg care e clipa care l-a schimbat in cel de azi.Da-mi ocazia sa pot sa il strang din nou in brate fara ura si regrete,lasa-ma sa ii mangai chipul,sa stiu ca o sa am puterea sa- fiu aproape la batranete.
     Pentru sora mea te rog,sa-i oferi tot ce-i mai bun in viata,caci ea mai presus de toate e comoara mea.
     Da-mi te rog rabdare,curaj si putere sa infrunt miile astea de probleme.Intareste-ma sa imi pot tine zambetul pe buze si sa merg inainte,sa nu dau nimanui ocazia de a ma infrange.
     Iti multumesc ca esti aici si imi dai o mana de ajutor sa ma ridic de fiecare data.Iarta-ma te rog  pentru toate clipele in care iti reprosez ca m-ai abandonat.Stiu ca nu-i asa,dar parca adesea este mult prea greu...dar o sa fie bine...si cred asta cu tarie...