Mi-a fost greu sa cred la inceput.Parea scos din imaginatia ei,mi se parea ca este doar o poveste urzita,doar din dorinta ei de a fii asa.
N-am sa uit zilele cand imi povestea despre el,acel fat-frumos ce ii furase inima numai cu o privire si un zambet,acel blestemat care a facut-o sa sufere cu prima minciuna...Acel om care ii schimba-se viata,care devenise totul pentru ea.
Ea era o pustoaica ce nu a cunoscut dragostea pana atunci,era un copil nebun ce se juca cu sentimentele fara teama de a fii ranita,in definitiv ce putea sa doara asa tare?
Era fetita cu o naivitate si o blandete aparte,o adolescenta ce privea viata prin ochi de copil.Imi era drag de ea,caci datorita ei nu uitam de copilarie,nu uitam de inocenta,era speciala prin felulu ei de a fii.
Zi tarzie de toamna,o banca in parcul ei preferat,doi ochi sclipind asemeni a doi luceferi...asa imi amintesc ca a inceput povestea ei.
E ciudat cum mi-a ramas intiparita in memorie chiar si dupa atata timp acea privire ce descoperise pentru intaia data iubirea.Parca si acum ii zaresc obrajii imbujorati numai la auzirea numelui lui.
Nu il cunostea de mult timp si totusi parca il cunostea din totdeauna,abia il vazuse de 2 ori si deja il stia pe de rost.
El,el ii facea fiecare zi speciala,o facea sa se simta speciala,cuvinte dulci,imbratisari adanci,priviri intense...inceput promitator.
Ea,ea era fericita cum nu a fost niciodata pana atunci,era un nou inceput,ceva de care nu a mai avut parte,descoperea o alta parte a vietii.
Ar fii fost frumos ca totul se dureze,dar cum este normal nimic nu tine la nesfarsit.
N-am sa pot uita nici prima clipa cand i-am vazut luceferii inecati in albastrul lacrimilor ei amare,nu am sa ii pot uita prima privire plina de durere.
Nu cred ca am cum sa uit cand mi-a zis cu atata seninatate:"M-a ranit,dar ma iubeste!"
A iubit copila mea,a iubit cu toata fiinta,s-a lasat pe ea de-o parte pentru ei,dar iubirea ei nu a condus-o decat la durere,caci in final a ramas doar o inima sfasiata din tot ce a fost copilu nebun de altadata.
Mi-ar fii foarte greu sa ii scriu firul intregii povesti,povestea ei trista de amor,dar acum ,dupa atata timp sunt sigura ca s-au iubit.Si stiu ca el nu ar fii vrut sa raneasca un suflet fara vina,dar mai presus de el a fost timpul,circumstantele,destinul...destinul ce nu a vrut infaptuirea legamantului a doi copii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu