vineri, 28 ianuarie 2011

NO NAME...

E ciudat cum din tot ce a fost nu a mai ramas nimic,
Ca toate clipele de neuitat,prea repede s-au risipit
Si nu pricep a cui a fost vina,poate a ta,sau poate nu,
Poate vinoavata am fost eu ca te-am iubit prea mult...
Dar si tu stiu ca m-ai iubit...in felul tau aparte
Chiar daca erai rece si distant adesea...
Chiar daca mereu ma lasai plangand in noapte.
Poate nu a fost iubire in definitiv ce am trait
Dar sunt sigura ca ceva a fost,caci am simtit...
Simteam in glasul tau atunci cand imi vorbeai,
In sarutul tau dulce cand ma alintai,
Simteam cand ma stangeai la piept necontrolat
Ca si cum iti era dor cand eu nici macar nu am plecat.
Insa acum nu a mai ramas decat amintirea,
Amintirea unei povesti de amor de-o vara
Amintirea a doi copii ce intr-o seara si-au promis iubirea.
O amintire trista,dureroasa ce nu vrea sa se piarda
Care e mai presus de orice dorinta,ori vointa
O amintire "a noastra"... !                                                        







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu