Poveste...

...isi pleaca capul in pamant si cu o voce ragusita ii spune:"...dar eu inca te iubesc...imi pare rau!"

   Ea il priveste,cum il privise de atatea ori...Nu schiteaza nici un gest.Pur si simplu sta si il priveste necontenit cu o oarecare uimire.

  "Nu,nu te pot crede!de cate ori nu am auzit aceleasi cuvinte?...De cate ori nu ai spus ~Imi pare rau!~?"

  "De data asta e diferit!te rog sa ma crezi...."continua el cu o voce aproape stinsa.

  "Cum as mai putea sa cred in tine si de data asta?Ar fi o prostie si pur si simplu nu vreau.Refuz sa te cred si punct!Caci tot ce buzele tale mi-au deslusit au fost minciuni,una dupa alta,neincetat,iar eu nu mai cred in buzele tale!"ii striga fata cu ochii inecati in lacrimi.

  Apoi cade in genunchi,sprijinidu-si capul in pumni si ofteaza indelung.Pare obosita,extenuata,dupa care continua:"Nu ai niciun drept sa vi si sa pretinzi din nou sa intri in viata mea.Esti doar un strain acum!"

  El,fara a indraznii sa isi ridice capul din pamant se apropie de ea si o strange in brate..."Imi pare rau!Iarta-ma iubito..."
  Cu o miscare impulsiva,se rupe din bratele lui..."Sa nu indraznesti sa te apropii de mine!nu vreau...nu...nu..."

Ar fi dat defapt orice pentru imbratisarea aia.In acel moment si-ar fi dorit sa alerge spre el si sa se cuibareasca la pieptul lui.Ii era dor chiar daca nu recunostea.Intalnirea cu el ii deschise din nou rana sufletului,dar in acelasi timp o facuse sa isi dea seama ca nu l-a uitat.

  Insa o durea...o durea mult prea tare toate cele intamplate,toate promisiunile uitate,nerespectate...acele promisiuni facute in van.Oricat si-ar fi dorit nu avea cum sa uite si chiar daca dragostea ce o simtea pentru el era imensa,raul facut de acesta de data asta cantarea mai mult.

  Isi sterge lacrimile de pe obrajii rumeni si sfios se indreapta spre baiatul care statea in genunchi asteptand parca verdictul unei judecate...judecata inimii lui.

 Se aseaza langa el...ii ia capul in palme si il ridica intr-atat incat sa- i poata vedea privirea.Avea ochii in lacrimi si strangea din dinti doar,doar sa nu si arate cu adevarat intreaga durere.Fata ii sterge ochii "nu mai plange!.Lacrimile nu isi mai au rostul."Dupa care il ia in brate strangandu-l cu toata puterea.

  "Am fost un prost.Nu am realizat cat ma iubesti...nu am realizat cat te iubesc si acum te pierd!Din cauza mea s-a ajuns la asta.Te rog lasa-ma sa rezolv cumva lucrurile,lasa-ma si iti promit ca totul o sa fie ca inainte."

   Ea ii face semn sa taca,pe urma ii saruta buzele ce ardeau de cat si le musca-se in tot acest timp."Imi pare rau!nimic nu mai poate fi ca inainte.Te iubesc,dar nu vreau sa continuam ceva ce am terminat de mult!"...Zicandu-i aceste ultime cuvinte se ridica si pleaca,lasandu-l pe el,sa-i ghideze pasii pe drumul care niciodata nu aveau sa o mai intoarca la el....