Eu nu aveam nevoie de foarte multe lucruri,aveam nevoie de iubire!

Iarta-ma ca nu mai vreau sa lupt,dar simt ca noi am ajuns la final.Simt ca am epuizat tot ce aveam de daruit, si nu ne hraneste decat nebunia asta crunta de a ne lovi, de a ne rani din ce in ce mai tare.Ce avem noi nu mai seamana a iubire, de prea mult timp e doar un razboi in doi, iar eu am obosit.

Iarta-ma ca renunt, dar am obosit sa doara, si am obosit sa cersesc dragoste.Am obosit tanjind dupa o mangaiere si o imbratisare.

N-am avut niciodata nevoie de cadouri scumpe, si nu ti-am cerut niciodata nimic mai mult decat ce bratele tale de muritor ar fi reusit sa infaptuiasca.Nu ti-am cerut nici averi, si nici vacante exotice, si nici cine la restaurantul meu preferat, ti-am cerut doar timp, timp si afectiune.

Ti-am cerut sa ma iubesti nebuneste asa cum si eu te-am iubit.Te-am rugat sa fii langa mine atunci cand am nevoie de tine, nu atunci cand iti amintesti.Te-am rugat sa ma accepti cu toate temerile si credintele mele, cu toate nebuniile si copilariile mele,cu toata fermitatea mea de femeie matura ,cu tot cu lacrimile si ranile mele.Mi se parea normal pentru ca si eu faceam la fel.

Langa tine era important orice gest lipsit de importanta.

Nu ti-am cerut promisiuni, pentru ca promisiuni poate oferi oricine, cum nu am nevoie nici sa imi spui ca ma iubesti doar ca sa uit ca ma ranesti.

E frig langa tine de la un timp, stii?E rece si intuneric si e trist.

E trist sa vezi sentimente calcate in picioare, si e trist sa nu mai cunosti omul langa care stai.E infiorator sa imbratiseszi un strain ce reprezinta totul tau.

Si plec cu toate gandurile mele.Si de data asta vreau sa plec definitiv pentru ca nu mai vreau sa doara, asa ca te rog sa nu ma mai intorci din drum doar pentru a prelungi un sfarsit iremediabil.
Te rog sa ma lasi sa fiu fericita asa cum langa tine nu am putut sa fiu, 
Nu te intoarce si lasa-ma doar sa ma redescopar si sa vad ca pot mai mult,lasa-ma sa cred din nou in mine si nu imi mai rupe aripile in zbor,caci doare...
Nu imi mai spune ca regreti si ca de data asta o sa fie diferit.De mult prea multe ori mi-ai spus ca va fi altfel,dar niciodata nu a fost.Doar ne-am consumat pe noi intr-o relatie bolnavicioasa pe care am numit-o iubire.O relatie ce mi-a taiat respiratia de multe ori,si care m-a lasat rece si cu inima franta de si mai multe ori.
Stiu ca te-am iubit,te-am iubit cu adevarat pentru ca simteam cum ma topesc dupa zambetul tau, insa nu a fost suficient.M-ai avut la picioarele tale, si nu a fost suficient.Te-am iubit cu toata inima mea,crezand ca tot asa ai sa poti si tu sa ma iubesti, insa am gresit.
Si, acum este totul asa cum este. Am lasat de la mine de atatea ori, insa aici nu a mai ramas nimic si poate eu sunt cea care are acum de pierdut, dar e mai bine asa.A fost vina mea ca te-am iubit asa cum nu credeam ca poate sa iubeasca un om si nu am primit nici macar pe jumatate din tot ce ti-am oferit.
De aceea eu plec.Plec,lasand in urma vise si iluzii si promisiuni.Plec,crezand ca intr-un final amandoi ne vom gasi adevaraul suflet pereche, si abia atunci o sa putem spune ca suntem cu adevarat fericiti...

Poate candva, cu trecerea timpului ai sa intelegi ca eu nu aveam nevoie de foarte multe lucruri,aveam nevoie de iubire!