Pe mine ma doare,ma doare sunetul tacerii si ma doare de fiecare data cand ma izbesc de zidul pe care l-am ridicat intre noi.
Vezi toate ranile mele?Juliturile astea sunt de la toate datile in care am incercat sa imi croiesc drumul catre tine.Am urme de indiferenta si nepasare,Am cicatrici de lacrimi si dor...si toate ma dor!
Tu esti puternic,asa ai fost intotdeauna,inca de cand te-am cunoscut,eu sunt slaba in fata cuvintelor tale.
Mi-am purtat masca de om invincibil o lunga perioada,dar a inceput sa crape de la un timp si deja devine totul mai greu.
Ma simt zalezita de la o vreme si sunt prea orgolioasa sa strig dupa ajutor!Cuvintele imi raman mute si cu indarjire incerc sa ajung la suprafata.M-am inchis aici in sufletul meu.Sau poate m-ai inchis in sufletul tau?Unde ma aflu?Si de ce e atata tacere?Simt miros de frica si durere.Sunt singura aici si ...si mi s-a luat de atata singuratate.
Tu esti puternic,Tie nu ti-e frica de ce urmeaza.Tu mergi mai departe,dar eu?...
Eu sunt slaba si imi cer iertare.Nu pot sa tin pasul cu tine,nu pot sa calc suflete in picioare.
Am nevoie de un transplant de inima,caci a mea a sleit de puteri.
Viata nu m-a intrebat niciodata daca sunt pregatita sau nu pentru ce urmeaza.Nu mi-a dat nici preaviz ,nici un fel de avertisment inainte sa ma surprinda.Intotdeauna m-a pus sa o iau de la capat,fara sa ma intrebe daca e prea tarziu,sau daca e corect sau nu.
Tu ai un fel de pact cu viata,tu stii intotdeauna cand sa incepi un nou capitol si cand sa sfarsesti altul.Tu iesi din fiecare poveste a vietii tale cu capul sus si mai puternic decat inainte,de parca nimic nu ar putea lasa amprente in sufletul tau.
Eu sunt slaba,plang cand oamenii pleaca si in calatoria lor departe de mine imi mai fura cate o bucatica din suflet.
Eu nu sunt la fel de puternica precum esti tu, pentru ca eu inca te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu