Si adesea am nevoie doar de o scurta pauza ,o scurta evadare din realitate.Si simt cum as vea sa fug departe,si simt cum as vrea sa scap de tot ce zace in interiorul meu,dar stiu ca nu pot.

  Mii de ganduri fara sens,atatea intrebari fara raspuns,atatea intrebari ce se rezuma la un simplu "de ce?"Si incerc din nou sa evadez,sa fug,dar imi dau seama ca nu am scapare,nu am alternativa,asa ca pasesc usor peste tot ce am indurat si ce mai am inca de suportat o intreaga viata.

  Ca viata e usoara nu a zis nimeni,ca drumul vietii e neted si fara durere nici atat.

  Asa ca zambesc si merg in continuare.

  Si totusi sunt acele clipe in care ma intreb oare cand s-a schimbat totul?In ce moment am ajuns sa simt ce simt acum?Cand universul a hotarat pur si simplu sa se intample?

  Inainte de a trece mai mult timp in acest ritm as vrea sa tip ca pur si simplu simt, ca nu mai vreau,nu mai pot...Dar,nu,ceva ma retine...e acea promisiune "va fii bine!",dar oare va fii?