Lasa timpul sa treaca! Lasa pomii sa infloreasca, sa rodeasca, sa le cada frunzele, sa inghete... Lasa lacrimile sa se formeze, sa curga, sa se opreasca, sa se usuce... Lasa totul sa treaca pe langa tine, bune si rele.
Zilele astea mi-am pansat, dezinfectat si urmarit ranile, sa vad cum evolueaza, cum se vindeca sau cum s-ar putea extinde afectiunea asupra unor zone inca sanatoase.Zilele astea am constatat ca paradoxal faptului ca sunt clipe in care zic ca nu mai pot inca mai am suficienta forta de a merge mai departe.Se pare ca cerul inca nu s-a spart deasupra capului meu,iar eu pot sa continui si cu inima indoita.
Astazi ma simt dezamagita.Nu de el,ci de tot ce ma inconjoara,de oamenii care promiteau sa fie aici,dar au plecat,de visele mele,de sentimentele mele,de timp...de tot.Mi-e teama de esec,de clasa a 12a,de ce am de infruntat de acum in colo,de deziluzii si suferinta...
Simt ca toate s-au adunat dintr-o data,simt ca atarna pe umerii mei o greutate mult mai mare decat cea cu care eram obisnuita.Stiu ca e necesar sa inchid ochii si sa iau o pauza de la repezeala asta infernala a timpului rece si infect.Stiu ca trebuie sa respir adanc si sa zic ca asta nu e decat o piedica din tot ce mai am de trait si invatat.
Cineva mi-a zis acum ceva timp ca totul consta in incredere.Inca mai am acea incredere in inima,inca mai detin speranta ca poate maine va fi bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu