O priveste fara a indrazni sa-i vorbesca
Nu stie cuvinte potrivite,sa nu o mai raneasca,
Ar vrea sa-i spuna "Imi pare rau!"
Dar e aceiasi replica,cea de mereu.
Si stie ca mai bine tace decat sa se scuze
Caci ea nu vrea sa-i mai citeasca regrete pe buze.
Lacrimile ei il dor si nu poate sa se-ascunda,
Vinoavatia ingrozitoare in ganduri il afunda
Ar da timpul inapoi,doar sa o vada zambind
Se uraste cand o vede,in tacere suferind.
Ar prefera tipetele,reprosurile,ura ei,
Decat sa-i descifreze tacerea de sub ochii grei.
Iar ea,cand il vede cum se framanta neincetat
Isi sterge lacrimile,ca si cum ar fii uitat.
Se indreapta spre el,in brate il strange
Ii zambeste dulce,chiar daca sufletu ii plange
Caci el,el intr-adevar e cel ce o raneste
Dar tot el e cel ce o face fericita,e cel pe care il iubeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu