Nu de putine ori mi s-a intamplat sa zic ca nu mai pot,ca vreau sa dispar din lumea asta mare si aglomerata care niciodata nu are timp pentru nimic.Sunt acele momente in care vreau sa tip ca imi ajunge,dar stiu ca nimeni nu se opreste in loc pentru durerea mea.
Am invatat ca atunci cand simt ca totul se prabuseste deasupra mea,ca atunci cand cerul cade peste mine si nici macar pamantul nu ma sustine trebuie sa strang tare din dinti si sa-mi zic”nu te da batuta tocmai acum”.De cele mai multe ori icapatanarea mea de a ma ridica indiferent de situatie m-a ajutat sa ma autodepasesc,dar bineinteles,trebuie sa recunosc ca au fost si clipe in care am cazut in genunchi,cu ochii in lacrimi si am zis “gata”.Inexplicabil si aceste pase proaste reusau sa ma faca sa imi revin.Erau un soi de pauze care imi permiteau sa imi strang din nou puterile pentru a pleca mai departe la drum.
Pe parcurs am inteles ca nu trebuie sa lasi lumea sa vada ce te doare pentru ca este mult prea multa rautate in jur si din durerea ta de azi vor face arma lor de maine.Mi-am dat seama ca in viata sunt mult prea putine persoane carora le pasa de tine cu adevarat,probabil de aceea am ajuns la stadiul in care sunt prietena cu toata lumea,dar nu am incredere decat in maxim 5 persoane.
Acele persoane care m-au vazut in cele mai deplorabile stari si totusi nu m-au parasit,care au inteles cand am nevoie sa fiu singura si cand am nevoie de prezenta lor,fara sa le spun…Ele sunt cele mai importante!!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu