Dar imi amintesc de tine!!!

Acum cand viata mea a ajuns la normal si nu ma mai simt pierduta pe nicaieri in lumea asta mare,acum cand in sfarsit ma asteapta cineva acasa dupa fiecare zi grea,indulcind-o doar cu un sarut,acum cand sunt pe picioarele mele mai mult ca niciodata si imi merge foarte bine.Acum te rog sa ma privesti!
Acum cand in sfarsit am redevenit eu cea dintotdeauna,acum cand acea veche iubire care aproape m-a ucis nu ma mai raneste,acum cand nu mai stiu ce inseamna sa te trezesti in fiecare dimineata cu durere in inima...Acum te rog sa ma privesti!
Uite,acum prezentul meu este minunat,iar viitorul imi straluceste,acum mi-am recuperat siguranta si de acum nimic nu ma mai opreste.
Dar am momente in care inca imi mai amintesc de tine si incerc din rasputeri sa nu imi pierd controlul...Am momente in care iti simt prezenta si mi se tulbura sufletul.

Dimineata mea perfecta!

     De mult timp pentru mine cea mai mare fericire este sa ma trezesc in bratele tale,sa deschid ochii si sa te vad aici,langa mine,sa ma vad imbracata in camasa ta alba ce miroase intotdeauna la fel de bine.Si ce senzatie minunata e sa simti parfumul persoanei iubite cum iti mangaie pielea.
In multe dimineti ma trezesc mai devreme doar sa iti veghez somnul.Nimic nu mi se pare mai frumos,mai tandru, decat chipul tau somnoros.Esti atat de linistit cand doarmi si in scurtele momente cand tresari ajunge doar sa imi plimb mana prin parul tau pentru a fi din nou bine!Si te privesc asa o perioada,apoi incerc sa ma ridic din pat,sa pregatesc cafeaua,insa mainile tale ma cuprind,tragandu-ma din nou la pieptul tau.
     Dimineata,cel mai greu moment e sa plec cand simt caldura trupului tau,cand ma saruti de buna dimineata.Sarutul de dimineata e cald si emotionant, e dulce si tandru.
Intr-un tarziu ma ridic din pat si te las acolo sa descoperi singur dimineata si pasesc spre bucatarie.Intampinata de raze de soare pun de doua cafele mici cu putin lapte. Aprind acea tigara de pe masa, doar de dragul de a o aprinde pentru ca atat imi place din ea, inceptul.
    Apoi,intr-un final te trezesti.
    Ajungi in bucatarie,ma iei in brate si fara sa imi dau seama imi furi tigara si mi-o stingi.Urasti mirosul de tutun dimineata,cu toate ca esti fumator.
Iei o gura din cafeaua fierbinte si zambesti!!
   Aceasta este dimineata perfecta!Dimineata mea langa tine!

Schimbari!

Asculta melodia sufletului meu!
Acest cantec il scriu zi de zi gandindu-ma la mine,la tine,la cum ar fi fost daca...
Si acum sunt singura,fumez o tigara si mai iau o inghititura din cafeaua amara si deja mult prea rece!Si as pune versurile melodiei mele pe hartie si stiu ca tie ti le-as canta in fiecare zi,dar rimele nu mai sunt de ceva timp rime si simt cum cuvintele imi raman intepenite in gat si raman nerostite.
De doua zile ma chinui incontinuu sa scriu,dar gandurile se amesteca mult prea repede in mintea mea si nu mai am control asupra lor.
A fost un spectacol bun,dar acum s-a terminat.Ia o pauza!
Prea putin timp,prea multe schimbari.
M-am schimbat si nici macar nu pot sa iti spun ca imi pare rau.As mai ramane sa iti mai privesc chipul macar o data,dar aleg sa plec si iti spun "Ramas bun!" acum si pentru totdeauna.
Priveste-ma zambesc,uita-te atent ,caci asta este zambetul meu,sunt cu adevarat fericita.Dupa atata timp deja zgomotul numelui tau nu ma mai chinuie.
Si la intrebarea ta de acum cateva zile :"Ce faci?",raspunsul meu este "zambesc".
Da,am lacrimi in ochi,dar pentru prima data dupa mult timp sunt lacrimi de fericire.Intotdeauna mi-ai zis ca sunt prostuta si ca plang prea mult,dar cum altfel as putea sa imi exteriorizez toata fericirea asta care m-a invaluit pe neasteptate!
Sunt o fricoasa,intotdeauna mi-a fost frica de schimbari,de necunoscut,mi-a fost frica de tot ce pot sa fac singura,de cat de sus pot sa ma inalt fara niciun ajutor,iar acum fara sa imi dau seama am ajuns la o alta etapa a vietii mele.
Si da,sunt speriata,atat de speriata cum este un copil de intuneric,dar nu renunt.Imi tremura tot corpul...simti?Nu,nu ai cum sa simti pentru ca nu mai faci parte din povestea mea.
Inainte credeam ca tu,tu esti implinirea mea.Dar abia acum ma simt implinita,sunt fericita.Simt asa o bucurie,care imi inunda fiecare celula si care ma copleseste.Dar acum e momentul meu.Am asteptat prea mult timp sa imi joc si eu rolul in viata mea.Pana acum am stat pe margine,ca un simplu spectator,lasandu-te pe tine personaj principal al vietii mele.Dar cu ce drept sa joci tu rolul principal?Ai fost un actor prost care doar si-a invatat replicile pe de rost si le-a rostit ca pe un text banal.Intotdeauna ti-am zis ca un actor adevarat trebuie sa simta fiecare replica,fiecare cuvant,fiecare respiratie a personajului sau.Am constatat prea tarziu ca nu poti face asta,dar nu-i nimic,de aici preiau eu rolul.
Stralucesc.Vezi?
Ma simt bine in pielea mea,ma simt mandra de mine,de tot ceea ce fac.Si stiu ca oamenii vorbesc mult in necunostinta de cauza,si cand zic oamenii fac aluzie directa la tine.Dar...am invatat ca fie ca faci ceva sau nu,oamenii continua sa vorbeasca.
Asa ca imi vad de drumul pe care am ales sa il urmez.Sa nu te gandesti nici macar o secunda ca am sa mai privesc in spate.Am privirea atintita spre viitor si ce rost ar avea sa privesc in urma cand toti oamenii care ma iubesc sunt langa mine.Am tot ce imi trebuie!
Schimbarile sunt dificile,dar intotdeauna bine venite.Am inteles asta atunci cand am ales sa imi schimb melodia sufletului,cand m-am hotarat sa compun alte versuri si atunci cand rimele au inceput din nou sa prinda contur!

Eu le numesc sentimente!!!

Oamenii vin,oamenii pleaca!
Sunt acei oameni care pleaca pentru ca a venit momentul,altii pleaca pentru ca nu au de ales si realizeaza ca daca ar ramane ar fi in zadar.
Fiecare poveste are un inceput si fiecare poveste,inevitabil are si un sfarsit.
Sunt si acei oameni care se hotarasc sa intre in viata ta,asa pe nepusa masa,oameni meniti sa iti umple goluri lasate de persoanele care deja si-au luat ramas bun.
Cum am spus intotdeauna,viata are asa,un fel de umor negru,un umor pe care trebuie sa il intelegi pentru a putea merge intotdeauna inainte,cat mai sus,fara regrete,fara intrebari.
Am hotarat sa nu mai las nicio zi din viata sa treaca pe langa mine fara sa ma vad zambind.Vreau sa zambesc din suflet,sa simt cum fericirea imi pulseaza prin vene,sa radiez de fericire,sa o respir.
Momente grele sunt multe,dar asa cum se stie,chiar si dupa cea mai lunga noapte,tot rasare soarele.Asa e si in viata,oricat de greu este la un moment dat,tot o sa vina ziua in care o sa fie bine.
Asa ca las viata sa isi urmeze cursul,traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.Imi las portile inimii deschise,sa intre cine poate si sa iasa cine vrea.
Prea mult timp am tinut cu dintii de persoane ce nu vroiam nici in ruptul capului sa plece,voiam sa ii stiu aici pentru totdeauna si prea rare au fost momentele in care mi-am deschis sufletul unor straini,carora puteam sa le dau o sansa.Copilarii!
Nu poti tine pe nimeni cu forta in viata ta,asa cum nici tu nu poti obliga pe nimeni sa te tina aproape,doar pentru ca asa vrei tu.
De multe ori mi-am strans bagajele si am plecat cu inima franta de acolo de unde n-as fi vrut sa plec niciodata.Dar asta s-a intamplat cu ceva timp in urma.Acum,cand simt ca se apropie momentul,imi iau ramas bun si trec pragul cu fruntea sus.
E ca o lege nescrisa ca orice inceput sa aiba final,asta am inteles destul de tarziu,cred ca intelegerea vine odata cu maturitatea si cu experienta.
Totul se intampla cu un motiv,nimic nu este la intamplare si nu iti ramane decat de ales ce drum vrei sa urmezi,langa cine vrei sa stai aproape.
Trebuie sa deschizi ochii intotdeauna,mie cand mi se spunea asta,luam totul ca pe o joaca,dar vezi tu?De la un anumit timp nu mai este joaca,te trezesti aruncat in viata si trebuie sa dai tot ce ai mai bun pentru a avea succes.
Am inteles ca o sa am parte de multe inceputuri si sfarsituri,unele o sa doara,altele o sa iti lase un gust dulce acrisor,altele te vor maturiza,insa toate,intr-un final vor purta numele de "Viata" si asa cum spunea un prieten bun,macar stii ca ai ce sa le povestesti copiilor si nepotilor tai!
Viata e o piesa mare de teatru,cu multi actori grabiti,care de cele mai multe ori au roluri episodice,care isi spun replicile si pleaca!

Am stiut ca nu te mai iubesc cand nu am putut sa mai scriu despre tine!!!

De cateva saptamani ma tot chinui sa scriu.De cateva saptamani gandurile nu reusesc sa mi se transforme in cuvinte,sentimentele mele nu mai prind forma literelor,si raman asa,in adancul inimii mele,fara a prinde viata.
E ciudat,stii?Inainte eram obisnuita sa scriu numai despre tine.Nu aveam nevoie de imaginatie,nu trebuia sa ma gandesc prea mult,totul venea de la sine,inainte erai muza mea,ma inspirai,vedeam frumosul,uratul,tristetea,bucuria si toate sentimentele din lume prin tine,iar acum,acum ma simt goala,acum simt ca am uitat tot ce stiam,acum ma chinui de saptamani intregi sa scriu despre tine...insa tu,tu nu imi mai inspiri nimic.
Iti mai amintesti cand iti spuneam ca mie imi plac inceputurile si ca pe tine te iubesc pentru ca fiecare dimineata este un nou inceput?
Inca imi plac inceputurile,au aromă de cafea, căci pornesc la drum cu sufletul vindecat şi cu mintea limpede, amintindu-mi de dimineţile în care mă trezeam cu poftă de viaţă şi fără teamă să ridic ochii spre cerul…albastru. Au gustul dulce – acrişor de vişine şi un farmec al lor aparte pentru că nu ştii niciodată ce te aşteaptă, dar cu speranţă în suflet te gândeşti că de data asta o să fie mai bine. 
  Îmi plac începuturile… Îmi plac fluturii din stomac, momentele în care inima naivă o ia razna, îmi plac mesajele de “bună dimineaţa” şi telefoanele de “noapte bună”,imi plac tonurile muzicale ale inimii,in bataia ei plina de emotii,imi place suspansul,incertitudinea,misterul inceputurilor...
Si da,inainte scriam despre tine,pentru ca doar pe tine te iubeam si nimic altceva nu ma facea sa traiesc mai intens fiecare moment,asa cum reuseai tu.
”Te-ai schimbat”, mi-a spus cand ne-am vazut ultima oara. “Când?De ce?”
N-am idee. Dar am ştiut că nu te mai iubesc si ca totul s-a terminat cu adevarat când nu am mai putut să scriu despre tine.