Dar imi amintesc de tine!!!

Acum cand viata mea a ajuns la normal si nu ma mai simt pierduta pe nicaieri in lumea asta mare,acum cand in sfarsit ma asteapta cineva acasa dupa fiecare zi grea,indulcind-o doar cu un sarut,acum cand sunt pe picioarele mele mai mult ca niciodata si imi merge foarte bine.Acum te rog sa ma privesti!
Acum cand in sfarsit am redevenit eu cea dintotdeauna,acum cand acea veche iubire care aproape m-a ucis nu ma mai raneste,acum cand nu mai stiu ce inseamna sa te trezesti in fiecare dimineata cu durere in inima...Acum te rog sa ma privesti!
Uite,acum prezentul meu este minunat,iar viitorul imi straluceste,acum mi-am recuperat siguranta si de acum nimic nu ma mai opreste.
Dar am momente in care inca imi mai amintesc de tine si incerc din rasputeri sa nu imi pierd controlul...Am momente in care iti simt prezenta si mi se tulbura sufletul.

Dimineata mea perfecta!

     De mult timp pentru mine cea mai mare fericire este sa ma trezesc in bratele tale,sa deschid ochii si sa te vad aici,langa mine,sa ma vad imbracata in camasa ta alba ce miroase intotdeauna la fel de bine.Si ce senzatie minunata e sa simti parfumul persoanei iubite cum iti mangaie pielea.
In multe dimineti ma trezesc mai devreme doar sa iti veghez somnul.Nimic nu mi se pare mai frumos,mai tandru, decat chipul tau somnoros.Esti atat de linistit cand doarmi si in scurtele momente cand tresari ajunge doar sa imi plimb mana prin parul tau pentru a fi din nou bine!Si te privesc asa o perioada,apoi incerc sa ma ridic din pat,sa pregatesc cafeaua,insa mainile tale ma cuprind,tragandu-ma din nou la pieptul tau.
     Dimineata,cel mai greu moment e sa plec cand simt caldura trupului tau,cand ma saruti de buna dimineata.Sarutul de dimineata e cald si emotionant, e dulce si tandru.
Intr-un tarziu ma ridic din pat si te las acolo sa descoperi singur dimineata si pasesc spre bucatarie.Intampinata de raze de soare pun de doua cafele mici cu putin lapte. Aprind acea tigara de pe masa, doar de dragul de a o aprinde pentru ca atat imi place din ea, inceptul.
    Apoi,intr-un final te trezesti.
    Ajungi in bucatarie,ma iei in brate si fara sa imi dau seama imi furi tigara si mi-o stingi.Urasti mirosul de tutun dimineata,cu toate ca esti fumator.
Iei o gura din cafeaua fierbinte si zambesti!!
   Aceasta este dimineata perfecta!Dimineata mea langa tine!

Schimbari!

Asculta melodia sufletului meu!
Acest cantec il scriu zi de zi gandindu-ma la mine,la tine,la cum ar fi fost daca...
Si acum sunt singura,fumez o tigara si mai iau o inghititura din cafeaua amara si deja mult prea rece!Si as pune versurile melodiei mele pe hartie si stiu ca tie ti le-as canta in fiecare zi,dar rimele nu mai sunt de ceva timp rime si simt cum cuvintele imi raman intepenite in gat si raman nerostite.
De doua zile ma chinui incontinuu sa scriu,dar gandurile se amesteca mult prea repede in mintea mea si nu mai am control asupra lor.
A fost un spectacol bun,dar acum s-a terminat.Ia o pauza!
Prea putin timp,prea multe schimbari.
M-am schimbat si nici macar nu pot sa iti spun ca imi pare rau.As mai ramane sa iti mai privesc chipul macar o data,dar aleg sa plec si iti spun "Ramas bun!" acum si pentru totdeauna.
Priveste-ma zambesc,uita-te atent ,caci asta este zambetul meu,sunt cu adevarat fericita.Dupa atata timp deja zgomotul numelui tau nu ma mai chinuie.
Si la intrebarea ta de acum cateva zile :"Ce faci?",raspunsul meu este "zambesc".
Da,am lacrimi in ochi,dar pentru prima data dupa mult timp sunt lacrimi de fericire.Intotdeauna mi-ai zis ca sunt prostuta si ca plang prea mult,dar cum altfel as putea sa imi exteriorizez toata fericirea asta care m-a invaluit pe neasteptate!
Sunt o fricoasa,intotdeauna mi-a fost frica de schimbari,de necunoscut,mi-a fost frica de tot ce pot sa fac singura,de cat de sus pot sa ma inalt fara niciun ajutor,iar acum fara sa imi dau seama am ajuns la o alta etapa a vietii mele.
Si da,sunt speriata,atat de speriata cum este un copil de intuneric,dar nu renunt.Imi tremura tot corpul...simti?Nu,nu ai cum sa simti pentru ca nu mai faci parte din povestea mea.
Inainte credeam ca tu,tu esti implinirea mea.Dar abia acum ma simt implinita,sunt fericita.Simt asa o bucurie,care imi inunda fiecare celula si care ma copleseste.Dar acum e momentul meu.Am asteptat prea mult timp sa imi joc si eu rolul in viata mea.Pana acum am stat pe margine,ca un simplu spectator,lasandu-te pe tine personaj principal al vietii mele.Dar cu ce drept sa joci tu rolul principal?Ai fost un actor prost care doar si-a invatat replicile pe de rost si le-a rostit ca pe un text banal.Intotdeauna ti-am zis ca un actor adevarat trebuie sa simta fiecare replica,fiecare cuvant,fiecare respiratie a personajului sau.Am constatat prea tarziu ca nu poti face asta,dar nu-i nimic,de aici preiau eu rolul.
Stralucesc.Vezi?
Ma simt bine in pielea mea,ma simt mandra de mine,de tot ceea ce fac.Si stiu ca oamenii vorbesc mult in necunostinta de cauza,si cand zic oamenii fac aluzie directa la tine.Dar...am invatat ca fie ca faci ceva sau nu,oamenii continua sa vorbeasca.
Asa ca imi vad de drumul pe care am ales sa il urmez.Sa nu te gandesti nici macar o secunda ca am sa mai privesc in spate.Am privirea atintita spre viitor si ce rost ar avea sa privesc in urma cand toti oamenii care ma iubesc sunt langa mine.Am tot ce imi trebuie!
Schimbarile sunt dificile,dar intotdeauna bine venite.Am inteles asta atunci cand am ales sa imi schimb melodia sufletului,cand m-am hotarat sa compun alte versuri si atunci cand rimele au inceput din nou sa prinda contur!

Eu le numesc sentimente!!!

Oamenii vin,oamenii pleaca!
Sunt acei oameni care pleaca pentru ca a venit momentul,altii pleaca pentru ca nu au de ales si realizeaza ca daca ar ramane ar fi in zadar.
Fiecare poveste are un inceput si fiecare poveste,inevitabil are si un sfarsit.
Sunt si acei oameni care se hotarasc sa intre in viata ta,asa pe nepusa masa,oameni meniti sa iti umple goluri lasate de persoanele care deja si-au luat ramas bun.
Cum am spus intotdeauna,viata are asa,un fel de umor negru,un umor pe care trebuie sa il intelegi pentru a putea merge intotdeauna inainte,cat mai sus,fara regrete,fara intrebari.
Am hotarat sa nu mai las nicio zi din viata sa treaca pe langa mine fara sa ma vad zambind.Vreau sa zambesc din suflet,sa simt cum fericirea imi pulseaza prin vene,sa radiez de fericire,sa o respir.
Momente grele sunt multe,dar asa cum se stie,chiar si dupa cea mai lunga noapte,tot rasare soarele.Asa e si in viata,oricat de greu este la un moment dat,tot o sa vina ziua in care o sa fie bine.
Asa ca las viata sa isi urmeze cursul,traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.Imi las portile inimii deschise,sa intre cine poate si sa iasa cine vrea.
Prea mult timp am tinut cu dintii de persoane ce nu vroiam nici in ruptul capului sa plece,voiam sa ii stiu aici pentru totdeauna si prea rare au fost momentele in care mi-am deschis sufletul unor straini,carora puteam sa le dau o sansa.Copilarii!
Nu poti tine pe nimeni cu forta in viata ta,asa cum nici tu nu poti obliga pe nimeni sa te tina aproape,doar pentru ca asa vrei tu.
De multe ori mi-am strans bagajele si am plecat cu inima franta de acolo de unde n-as fi vrut sa plec niciodata.Dar asta s-a intamplat cu ceva timp in urma.Acum,cand simt ca se apropie momentul,imi iau ramas bun si trec pragul cu fruntea sus.
E ca o lege nescrisa ca orice inceput sa aiba final,asta am inteles destul de tarziu,cred ca intelegerea vine odata cu maturitatea si cu experienta.
Totul se intampla cu un motiv,nimic nu este la intamplare si nu iti ramane decat de ales ce drum vrei sa urmezi,langa cine vrei sa stai aproape.
Trebuie sa deschizi ochii intotdeauna,mie cand mi se spunea asta,luam totul ca pe o joaca,dar vezi tu?De la un anumit timp nu mai este joaca,te trezesti aruncat in viata si trebuie sa dai tot ce ai mai bun pentru a avea succes.
Am inteles ca o sa am parte de multe inceputuri si sfarsituri,unele o sa doara,altele o sa iti lase un gust dulce acrisor,altele te vor maturiza,insa toate,intr-un final vor purta numele de "Viata" si asa cum spunea un prieten bun,macar stii ca ai ce sa le povestesti copiilor si nepotilor tai!
Viata e o piesa mare de teatru,cu multi actori grabiti,care de cele mai multe ori au roluri episodice,care isi spun replicile si pleaca!

Am stiut ca nu te mai iubesc cand nu am putut sa mai scriu despre tine!!!

De cateva saptamani ma tot chinui sa scriu.De cateva saptamani gandurile nu reusesc sa mi se transforme in cuvinte,sentimentele mele nu mai prind forma literelor,si raman asa,in adancul inimii mele,fara a prinde viata.
E ciudat,stii?Inainte eram obisnuita sa scriu numai despre tine.Nu aveam nevoie de imaginatie,nu trebuia sa ma gandesc prea mult,totul venea de la sine,inainte erai muza mea,ma inspirai,vedeam frumosul,uratul,tristetea,bucuria si toate sentimentele din lume prin tine,iar acum,acum ma simt goala,acum simt ca am uitat tot ce stiam,acum ma chinui de saptamani intregi sa scriu despre tine...insa tu,tu nu imi mai inspiri nimic.
Iti mai amintesti cand iti spuneam ca mie imi plac inceputurile si ca pe tine te iubesc pentru ca fiecare dimineata este un nou inceput?
Inca imi plac inceputurile,au aromă de cafea, căci pornesc la drum cu sufletul vindecat şi cu mintea limpede, amintindu-mi de dimineţile în care mă trezeam cu poftă de viaţă şi fără teamă să ridic ochii spre cerul…albastru. Au gustul dulce – acrişor de vişine şi un farmec al lor aparte pentru că nu ştii niciodată ce te aşteaptă, dar cu speranţă în suflet te gândeşti că de data asta o să fie mai bine. 
  Îmi plac începuturile… Îmi plac fluturii din stomac, momentele în care inima naivă o ia razna, îmi plac mesajele de “bună dimineaţa” şi telefoanele de “noapte bună”,imi plac tonurile muzicale ale inimii,in bataia ei plina de emotii,imi place suspansul,incertitudinea,misterul inceputurilor...
Si da,inainte scriam despre tine,pentru ca doar pe tine te iubeam si nimic altceva nu ma facea sa traiesc mai intens fiecare moment,asa cum reuseai tu.
”Te-ai schimbat”, mi-a spus cand ne-am vazut ultima oara. “Când?De ce?”
N-am idee. Dar am ştiut că nu te mai iubesc si ca totul s-a terminat cu adevarat când nu am mai putut să scriu despre tine.

14 Iunie!!!

14 Iunie 1990...Atunci a inceput totul...
14 Iunie 2010...Atunci mi-ai intrat in inima...
14 Iunie 2011...Atunci erai in inima mea,imi curgeai prin vene,te respiram...
14 Iunie 2012...Atunci erai "totul meu",dragostea mea,intreaga mea viata se invartea in jurul tau!!!
14 Iunie 2013...
A venit si ziua asta.au trecut atatia ani si parca totul s-a intamplat ieri...
Astazi,astazi sarbatoresc alaturi de tine,desi esti departe,azi ma gandesc la tine mai mult ca niciodata,astazi sunt fericita pentru ca stiu ca ai zambetul pe chip,pentru ca stiu ce bucurie ai in suflet cand toti cei dragi iti sunt aproape.
Astazi ridic un pahar de vin si il beau in cinstea ta,astazi ma gandesc doar la momentele frumoase,la destinul care te-a adus in viata mea.
Astazi te iubesc fara sa stii,te iubesc cu inima,cu trupul,cu creierul si cu fiecare celula din corpul meu!Astazi te readuc pe piedestalul tau!!!Chiar si daca o fac doar pentru o zi!
Astazi vreau ca nimic sa nu iti intunece fericirea!!!
Esti fericit,stiu,caci parca te vad cum zambesti.Sa nu incetezi niciodata sa fii fericit si sa iti aduci aminte ca tu te-ai nascut ca sa zambesti!
Esti ganditor si speriat ca ai prin multe de trecut,dar astazi nu te mai gandi,ca este si maine o zi!!!Si stii ca tu,o sa reusesti indiferent de cat de greu pare totul.Te-ai nascut sa fii un invingator!!!


La multi ani!!!Si in aceasta urare atat de banala imi atasez tot amalgamul de sentimente si de dorinte ce vreau sa ti se indeplineasca!!!
Sa nu uiti sa iubesti,sa nu uiti sa zambesti,sa nu uiti sa fii om,sa nu uiti sa fii fiu si nepot!Sa nu uiti ca esti deja mare si ca trebuie sa te conformezi ,sa nu-ti fie teama sa iei propriile decizii ,fie ele bune sau rele...
Sa nu uiti ca intotdeauna o sa ti fiu aproape,sa nu uiti ca orice ar fii,tu,o sa ramai in inima mea...


Cu toata dragostea,
o straina ce te-a iubit enorm!!!!

N-am sa te mai astept!Azi nu...

Cel mai simplu esti sa tratezi cu spatele un om care si-ar da si ultima suflare pentru tine.Este atat de usor sa ignori persoana care te iubeste,sa o nimicesti prin cuvinte,sa o spulberi cu indiferenta.Cel mai lejer este sa o lasi la pamant,mai ales cand stii in mod sigur ca acea persoana este si va fi mereu acolo indiferent de cat de mult o ranesti.Esti constient ca niciodata nu v-a pleca din umbra ta si ca ori de cate ori ai sa pocnesti din degete ,ea ar fii din nou capabila sa se autodistruga pentru fericirea ta.Dar la un moment dat te uiti in spate sa vezi cat de la pamant este,si realizezi ca nu a mai rezistat si a plecat!
Cat de dureroasa este asteptarea atunci cand ai face orice pentru omul pe care il iubesti...Cat de mult doare indiferenta si nesiguranta...Nici nu ai idee!!!!
De cand ma stiu am urat linistea.Intotdeauna mi s-a parut cea mai asurzitoare voce,intotdeauna m-a inspaimantat tot ce se ascunde in spatele ei.
De cand ma stiu mi-a placut sa fiu iubita,sa fiu inconjurata de oameni care sa imi asalteze inima cu fericirea lor.Intotdeauna mi-a placuta sa fiu fericita,sa simt stabilitate,siguranta.
Nu am suportat niciodata nesiguranta...stii frica aia pe care o au copiii de intuneric?Aceasi frica o simt si eu cand vine vorba de necunoscut...
Cele mai dureros e cand intelegi ca aceeasi persoana care nu pana demult ti-a oferit toata siguranta de care aveai nevoie pentru a avea tot timpul zambetul atat pe buze cat si in suflet,tocmai acea persoana,acum iti contureaza nesiguranta.
Iubirea inseamna mai mult decat ai crede!
Frica de a pierde persoana iubita,dorinta de a-l proteja de tot ce este rau pe lume, te îndragostesti  de defecte, te pierzi în bratele lui, te simti protejată, te simti rasfatata.
Majoritatea femeilor se schimba in timp. La început suntem romantice, apoi devenim luptatoare. La inceput vrem flori, apoi vrem un barbat pe care ne putem baza. La inceput ne multumim cu promisiune, apoi vrem fapte.
Asa si eu,la fel ca marea majoritate a femeilor,m-am schimbat,dar el nu a inteles asta niciodata.Niciodata nu a fost capabil sa creada ca cineva se poate schimba pentru binele iubirii.
El a plecat cu siguranta ca eu am sa il astept intotdeauna.Eu am ramas o vreme in urma lui crezand ca se intoarce.Apoi,asa ca din senin,mi-am luat toata dragostea,mi-am strans bucatelele de inima intr-un servetel si am plecat.
I-am zis soptit "Ramas bun!",dar oricum nu cred ca a auzit....

Astazi

Astazi am pus armele jos si m-am descatusat de toata iubirea mea pentru tine,un strain.
Azi am ales sa plang pana in momentul in care am sa ma simt vindecata de toata amaraciuna sentimentului de ura,ce a luat nastere dintr-o dragoste sublima.
Azi as fi preferat sa fug undeva departe,sa fug de ochii lumii,sa fug de amintirea ta,de sentimentele mele,de tot ce inima ma indeamna sa fac,iar ratiunea nu imi permite.
De astazi fug de tine!!!
De azi renasc,de azi sunt alta,de azi sa nu te mai uiti in ochii mei,pentru ca nu o sa mai gasesti nimic din acea copila care te iubea nebuneste.De azi eu sunt straina pe care obisnuiai sa o stii candva,de mult.
De azi iubitul meu,vreau sa afli ca eu nu iti mai apartin,Acea "eu" care obinuia sa fie acolo in umbra ta,care te ridica atunci cand erai jos,care iti saruta lacrimile doar pentru a le mai indulci putin,acea"eu"care prefera fericirea ta mai presus de ea insasi...acea "eu",a murit de azi strivita sub picioarele tale,injunghita de cuvintele tale,otravita de indiferenta ta...
Tu,umple un pahar cu vin si inchina pentru libertatea ta.Pentru ca de azi esti un om liber,pentru ca de azi poti sa te uiti linistit in spate stiind ca eu nu mai sunt acolo,pentru ca de azi o sa poti sa cazi si sa te ridici cand vrei,poti sa plangi,sa razi,sa bei,sa iti taiesti viata exact dupa pofta inimii,fara sa te mai gandesti ca e acolo cineva care te iubeste si pe care poti sa dezamagesti..
De azi zambesc,priveste-ma,zambesc pentru ca nu mai simt nimic,zambesc pentru ca stiu ca inevitabil,pana si dupa cea mai lunga noapte,soarele rasare si se face zi.
Zambesc drept multumire lui Dumnezeu ca mi-a oferit resemnarea,iertarea si puterea de a nu ma mai uita in spate.Zambesc pentru ca de azi alta cale nu o sa mai cunosc si zambesc ca sa nu mai permit ochilor mei sa mai verse nici macar o lacrima pentru..nimic.

Despre oameni!

          Exista oameni care vin,sunt si oameni care pleaca,sunt oameni care intra in viata ta pentru o scurta perioada si apoi dispar brusc si sunt oamenii aceia care intra in viata si fara vreun motiv anume se hotarasc sa ramana pentru totdeauna,chiar daca tu nu le dai temei sa o faca.Sunt persoane care striga de la rasarit la apus cat de important esti pentru ei si care in realitate nu dau doi bani pe ceea ce insemni,sunt persoane care prefera sa ramana in umbra si sa se arate doar atunci cand stiu ca trebuie sa demonstreze prin fapte ca esti important.

          Exista prieteni care te suna continuu sa te intrebe ce faci si exista prieteni cu care vorbesti la telefon de doua ori pe luna,dar cu toate astea nimic din relatia voastra nu se schimba.

          Sunt prieteniile acelea care nu par sa reziste de-a lungul timpului si care paradoxal tin o viata intreaga si acele prietenii in care crezi cu tot sufletul ,dar care se dovedesc a fii mult prea firave in rivalitate cu timpul.
          Oamenii sunt schimbatori,oamenii mint mult,voit sau nu,oamenii judeca fara sa cunoasca,crezand ca acest drept li se cuvine mai presus de orice.Si te judeca mai aspuru ca Dumnezeu,fara sa se gandeasca macar un moment la consecinte,la ranile pe care le lasa in urma,la cutitul pe care ti-l rasucesc fara mila in inima ta deja mult prea debila.

          Sunt insi care iti starnesc increderea,iar mai apoi se joaca cu ea in aceeasi maniera in care se joaca cu cuvintele,crezand ca ei sunt fara de gresala,crezand ca sunt drepti si fara pata,crezand ca ei detin tot adevarul si tu esti doar...un muritor.Toti suntem muritori...

          Crezi de cele mai multe ori ca ajungi sa cunosti un om si mult prea tarziu realizezi ca el nu este asa cum ti-ai imaginat,realizezi ca ai investit lacrimi,sperante,vise,idealuri,incredere,iubire,intr-o persoana care te judeca dupa aparente,care niciodata nu a ajuns sa iti cunoasca esenta.Sunt oamenii aia care asteapta sa le pui inima si viata pe tava,iar apoi pleaca ca si cand nu ar fi trecut niciodata pe langa tine.

           Orice actiune are consecinte,orice deziluzie lasa cicatricii,orice speranta naste idealuri si orice om iti lasa un gust,fie el dulce sau amar.

De cele mai multe ori uiti sa intorci capul spre cei ce ti-au fost aproape mereu,atat la bine,cat mai ales la greu...si cand in sfarsit iti dai seama de gresala si privesti inapoi te astepti ca ei sa fi plecat de mult.Ramai surpins cand ii vezi tot acolo,cu lacrimi pe obraji si cu aceea privire "de mult asteptam clipa asta,vino sa te imbratisez!".Oamenii aceia merita totul si chiar mai mult...ei sunt cei pe care merita sa ii tii langa tine o viata intreaga,ei sunt cei pentru care merita sa iti dai si ultima suflare,pentru ca ei au fost acolo intotdeauna,fara intrebari,fara reprosuri,fara gelozie,vanitate ori vreun semn de intrebare de genul "chiar se merita?".

           Degeaba incerci sa tii langa tine niste indivizi care nu te vor in viata lor.Degeaba tu iubesti daca nu esti iubit,in zadar vrei ca totul sa fie bine,daca vrei doar tu.

Schimbarea...ea vine pe nesimtite,se instaleaza cu repezeala formand un ciclu complex alaturi de timp.Sunt cei care inteleg asta si accepta fiecare schimbare ca pe ceva ce face parte din viata fiecaruia,dar sunt si aceia care oricat le-ai explica si orice le-ai zice ei considera schimbarea o uneltire a raului si asteapta momentul in care o sa cazi in cap pentru ca in opinia lor ,daca nu mai esti persoana pe care au cunoscut-o nu mai esti detul de buna pentru ei..

           Sunt oameni si oameni...prieteni si prieteni...iubiri si iubiri...toate trec,toate se schimba,toate se transforma.Prea multi vin,putini se hotarasc sa ramana si mult mai putini raman,te iubesc si iti sunt alaturi in cele mai cruciale momente...

Te-am iubit mult,m-ai uitat repede!

Nu am obisnuit niciodata sa zic prea des "te iubesc!" insa intotdeauna cand o faceam era din suflet,pentru suflet si cu tot sufletul!Nu obisnuiam sa arunc vorbe in vant pentru ca oricum stiam ca niciun cuvant frumos aruncat de prisos ca o vorba oarecare nu valora mai mult decat atat,o vorba oarecare!Vorbeam putin si simteam de o mie de ori mai mult.Asa mi se parea natural,caci atunci cand strivesti sentimentele sub vorbe multe,ele inceteaza sa isi piarda din profunzime.Asa gandeam cand te iubeam pe tine!Era atat de firesc sa citesti in ochii mei imensa iubire cu care te invaluiam de fiecare data.Era elementar sa stii ca in fiecare imbratisare pe care ti-o daruiam puneam tot amalgamul de sentimente ce le cunosteam si care traiau prin tine!
Nevoia de a-ti simti buzele pecetluindu-mi gura,era o nevoie inascuta din nevoia de a te iubi si de a te simti al meu o viata intreaga,chiar si inca o viata dupa.
A fost o dragoste zamislita prin ochi de copii si amplificata cu fiecare rasarit ce ne prindea impreuna imbracati in dorinte,vise,idealuri si mangaieri.
Dragostea mirosea a mar cu scortisoara alaturi de tine.Erai afrodisiac pentru trupul meu nestiitor pe vremea aceea.Mangaierile tale duceau cu gandul la briza usoara a vantului de vara ce iti mangaie tenul cu o profunda delicatete,diminuand dogoarea soarelui.
A fost o poveste scrisa in versuri cu rima estetica si final neprevazut.Asemeni Luceafarului lui Eminescu,iubirea noastra a fost un poem cu final tragic,dar cuprins frumos.

Un gand de seara pentru o persoana draga!

Nu am crezut niciodata ca pot sa ajungi sa iubesti atat de mult o persoana.Iar "prietenie adevarata"mi se parea doar un cliseu.Nu imi vine sa cred ca au trecut deja atatia ani de cand te cunosc,nu imi vine sa cred ca si acum dupa atata timp inca ne mai avem una e alta.Inca imi mai aduc aminte de cum a inceput totul si nu ma pot opri din zambit.Nu m-as fi gandit pe vremea aia ca o sa reusim sa construim tot ce avem acum!
Tie,sora mea,iti multumesc pentru tot!Iti multumesc pentru invataturi si pentru sfaturi,iti multumesc pentru zambete si lacrimi,iti multumesc pentru dojeniturile menite sa ma faca sa ma trezesc la realitate atunci cand nu eram pe drumul cel bun!
Iti multumesc ca mi-ai fost alaturi chiar si atunci cand nu am meritat,ca nu mi-ai intors spatele si ca ai continuat sa crezi in mine atunci cand nici eu nu credeam!
Au fost multe momente in care din inconstienta te-am abandonat si nu ma refer la acel abandon al sufletului ci fizic.Au fost clipe in care stii bine ca refuzam sa mai am pe cineva langa mine si ma purtam ca un om dement,cu toate astea ai strans din dinti si nu m-ai lasat!
Am crezut ca in momentul in care viata ne-a dus pe doua drumuri diferite si distanta era cel mai aprig dusman totul o sa se termine.Acum zambesc cand vad ca tot ce am avut inca de la inceput acum e mult mai inchegat si ca distanta nu a facut altceva decat sa ne dam seama cat de mult insemnam una pentru cealalta!
Nu esti prietena mea,nici macar cea mai buna prietena nu-mi esti.Esti ce-a de-a doua sora a mea,esti parte din familia mea,din viata mea,din sufletul meu!Esti curajul meu,zambetul meu,alinarea mea,esti parte din mine!
Multumesc pentru toti anii astia de prietenie loiala si dezinteresata,multumesc ca mi-ai dovedit de fiecare data  ca pot sa ma bazez pe tine la greu,caci atunci era cel mai important.Multumesc pentru toate nebuniile facute impreuna,multumesc ca ai plans si ai ras alaturi de mine,ca m-ai suportat si inca ma suporti,ca desi te-ai saturat sa auzi de fiecare data aceleasi povesti despre mine si viata mea,tu esti tot aici si le asculti iar si iar fara sa obosesti!
Iarta-ma pentru toate tampeniile,pentru toate cuvintele spuse aiurea si din impuls,pentru zilele in care nu ti-am fost alaturi cu toate ca trebuia sa fiu acolo!Stii foarte bine ca inima mea e mereu la Sibiu langa a ta.Te port mereu in gand si suflet si ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu ca in privinta ta nu m-am inselat!!!
Te iubesc mult Dede!Mi-e foarte dor de tine si abia astept sa te vad!!!!
P.S. CRETINOOOOOOOOOOOOOOO!!!:)))))

Erau serile alea cand adormeam la pieptul tau
Si diminetile cand ma trezeai cu un sarut mereu,
Ma strangeai in brate si imi ziceai:"mi-a fost dor!"
Ma faceai sa plutesc deasupra norilor.
Si nu-mi lasai lacrimile sa-mi pateze obrazul,
Cu un sarut le opreai si schimbai peisajul,
Imi promiteai noaptea,uitandu-ne la stele,
Ca impreuna vom picta viata in acuarele,
Apoi zambeai,doar sa inteleg ca totu-i bine,
Ca nimic rau nu mi se intampla langa tine.
Si faceam dragoste in ploaie ca doi copii nebuni
Si adormeam in miros de scortisoara si capsuni.
Imi amintesc ce zile triste si negre aveam,
Atunci cand, nu erai langa mine si te doream,
Insa venea seara si in prag te asteptam,
Si ziceai:"iubito,tu esti tot ce visam!"
Inima batea mai tare cand te vedeam dormind linistit,
Cand imi plimbam mana prin parul tau incaruntit
Si nu-mi doream decat asa sa treaca toata viata,
Sa adorm langa tine,langa tine sa ma trezesc dimineata.
Sa ne astepte un mic inger acasa,dupa o zi grea,
Sa-mi sara in brate zicand:"mi-ai lipsit maicuta mea!"
Sa te sarute pe obraz plin de recunostinta,
Sa fim trei suflete intr-o singura fiinta.
Iar mai apoi,cand timpul v-a mai tece,
Cand vom ajunge doi copii la batranete,
Sa ma privesti in ochii ca prima data,
Sa imi soptesti:"te iubesc mai mult ca alta data!"
Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru iubirea noastra mare,
Ca ne-a tinut alaturi,ne-a fost ghid si aparare.