Orice vis poate sa devina realitate!

                      ~

Am tot ce imi doresc pentru ca merit.

Merit pentru ca am muncit.

Am muncit ca sa imi ating scopurile.

Scopurile de atunci au ajuns realitatea de azi,

Iar realiatea de azi este tot ce vreau.

                     ~

  Au fost vise ce au ramas doar vise.Insa doar putine au fost acelea pe care nu am reusit sa le transform in realitate.De multe ori mi s-a spus ca nu o sa pot.Probabil ca sa le demonstrez lor ca pot,ca sa ii contrazic pe aceia ce nu mi-au dat sanse de izbanda,mi-am atins toate telurile.

  Am tot ce vreau pentru ca am muncit,nu numai pentru ca mi-am dorit.Multi isi doresc multe,dar nu fac nimic.Inexplicabil!...Aceia nu isi doresc cu adevarat!

   Nimeni nu o sa stea sa iti indeplineasca cele 3 dorinte,ca in povesti,pestisorul fermecat.Totul depinde de tine,de caracterul si perseverenta ta.

   Pentru tot ce sunt acum,pentru tot ce am,o sa ii multumesc vesnic mamei mele!Caci ea m-a invatat cum sa lupt,caci ea m-a invatat ca daca imi doresc ceva nu este de ajuns sa cer,trebuie sa si muncesc.Poate candva nu ii intelegeam deciziile,insa acum ii sunt recunoscatoare pentru tot.

    Ea m-a invatat ca nu conteaza daca pici,conteaza sa te ridici de fiecare data,sa te inalti mereu cat mai sus.Si da,avea dreptate.Din lovituri te intaresti,din lacrimi te maturizezi,din batalii pierdute inveti cum sa iti contopesti o noua tactica de lupta.

     Aproape tot ce am vrut am realizat!Am demonstrat ce am avut de demonstrat!Am trait fiecare clipa,fiecare etapa de pana acum fara regrete.Am pastrat langa mine doar oamenii care au meritat sa stea langa mine.Restul,doar apa de ploaie.

    Daca candva,demult,eram impresionata de orice nimic,acum putine lucruri ma mai impresioneaza.Oamenii sunt rai,sunt fiecare pentru el.Mereu o sa se iveasca cineva care vrea sa puna un hop in calea ta.Asta ajuta.Pe mine m-a ajutat.

    La inceput pidicile ma speriau,ma faceau sa imi doresc sa renunt,acum ma fac sa imi doresc si mai mult sa ajung la destinatie.Pentru ca orice vis poate sa devina realitate prin munca,perseverenta si multa rabdare!

  

"Te iubesc" - in felul meu

6.30

deschid ochii -

ma gandesc la tine

ma dau jos din pat -

iau telefonul,vreau sa te sun.

ma uit la ceas -

e devreme

mai astept putin...

ma gandesc la tine.

ies pe balcon,

razele soarelui imi mangaie chipul,

vreau sa fii langa mine,

deci,in concluzie,ma gandesc din nou la tine.

9.15

sorb din ceasca de cafea,

iti scriu un mesaj cu "buna dimineata!"

Send!

in urmatoarele 2 secunde primesc mesaj de la tine:

"buna dimineata!"

iar ne-am sincronizat!

scoala...

ora de mate...

plictiseala...

eu vorbesc cu tine:x

18.50.

nu ma pot satura de tine!

ma gandesc la tine,

imi este dor de tine!

23.00

deja e seara?

iti dau mesaj "somn usor"

imi dai mesaj inapoi

zambesc ,

pun capul pe perna,

inchid ochii

si adorm gandindu-ma la tine!

                                 [:)):">]

Scrisoare catre suflet!

   Timpul trece cu sau fara mine, desi uneori iti doresti sa dispar pentru ca nu poti sa ma intelegi, pentru ca nu ma poti face sa fac ceea ce doresti tu, pentru ca nu sunt deloc un caracter maleabil si am fixatiile mele.Pe mine nu ma uimesc lucrurile care te uimesc pe tine,tu esti mult prea usor de impresionat,esti prea fragil.

  Ai mania de a scoate tot ce e mai bun din mine,dar in acelas timp si tot ce este mai rau.De fiecare data ma contrazici,iar viata alaturi de tine este o adevarata provoacare.

   Prea rare si scurte sunt clipele cand cadem de acord,dar si atunci sfarsim prin a ne contrazice.Groaznic si in acelas timp hilar,caci in definitiv formam acelas tot!

   Mai sunt si momentele alea in care imi strigi ca nu mai poti,ca esti obosit si la pamant.Atunci imi vine sa te las undeva la un capat de lume si sa uit ca existi.Sa nu mi mai intorc privirea catre tine.Dar nu,eu stau si iti explic ca esti puternic si poti merge mai departe.Ti-am tinut de atatea ori aceasta teorie,incat adesea mai bine te las sa pici,ca mai apoi sa te poti ridica cu forte proaspete.

   Esti nedumerit cum de lumea se invarte in jurul meu?Nu toata lumea,doar lumea mea se invarte in jurul meu,pentru ca eu cred in mine,cred in ceea ce sunt,iar tu crezi in tine,pentru ca eu cred in tine.Stia linistit ca va veni perioada in care vei ajunge sa crezi si tu in tine.

  Remarcabil ca te pot separa de mine,ca te pot trata ca pe o alta esenta?Deloc pentru ca tu nu esti eu,iar eu nu sunt tu cu toate ca constituim aceeasi fiinta.

  De aceea vreau sa ma lasi sa te ajut atunci cand simti ca esti pe punctul de a cedea.Vreau sa incepi sa capeti incredere in mine,iti promit ca si eu la randul meu ma voi increde in tine.Caci ca in basmele cu "si au trait fericiti pana la adanci batraneti",totul se termina in general cu bine atata timp cat incepi sa ai incredere in tine,in mine...

...

Shhht!am spus sa taci,

Nu mai cred niciun cuvant

Acest moment sa nu-l distrugi,

Lasa-te purtat de vant!

Priveste-n ochii mei cei verzi,

Spune-mi,oare ce simti?ce vezi?

Ai impresia ca te pierzi?

E doar o idee,sa nu crezi!

Prinde-ma de mana,

Sa zburam impreuna,

Sa plutim printre nori,

Doar noi doi...

Ba nu,stai!ar fi mai bine

Sa ramai pe langa mine.

Lasa-ti buzele uscate

Cu dor sa fie sarutate!

Shhht!Gata!

Nu spune nimic,

Traieste clipa,

N-o pierde-ntr-un clipit!

Lasa tot ce ai in gand

Si-asculta inima cantand,

Inchide ochii cei cuminti,

Saruta-mi buzele fierbinti.

Fara prea multe cuvinte,

Fara vorbe inutile,

N-am nevoie de asa ceva,

Citesc tot in privirea ta!

Zambetul ca si accesoriu!

    Mi se parea ciudat sa o vad mereu atat de vesela si in acelasi timp sa ii citesc in ochi o tristete imensa.Nu intelegeam cum era posibil sa fie tot timpul cu zambetul pe buze daca sufletul ii plangea de cele mai multe ori.Nu putine au fost datile cad o priveam si parea atat de fericita,atat de linistita.Parea sa aiba tot ce isi dorea in viata.

   Era imposibil de realizat ca in spatele acelui zambet dulce,pictat parca de cei mai priceputi pictori,astfel incat sa nu lase loc de indoiala,se ascundea povestea trista a vietii ei.Zambetul ei larg ii masca fiecare durere,fiecare apasare a destinului pe al sau suflet.

  Paradoxal insa,cum in opozitie cu magia pe care reusea sa i-o creeze acel zambet,erau ochii ei,privirea aceea care o dadea de gol.Ochii i-au fost mereu oglinda sufletului,i-au fost mereu impotriva.Caci daca zambetul i-a fost confident,ochii ii erau tradatorii cei mai aprigi,caci ei nu stiau sa minta.

  Cu toate astea,erau putini aceia ce aveau rabdarea si dorinta necesara de a ajunge sa o cunoasca,iar aceia care puteau sa ii citeasca in privire erau si mai putini.Toti obisnuiau sa o intrebe daca este bine,trecand mai departe,la un simplu raspuns afirmativ,doar cativa erau cei ce o imbarbatatu "va fii bine!".

  Ea nu se agita prea mult din cauza asta,era resemnata,era cumva multumita ca isi putea duce masca atat de usor.Era intr-un fel amuzant in mod macabru sa obseve oamenii ce se dadeau cunoscatorii ai vietii ei,dar care in realitate nu stiau nimic.Si intr-adevar era mult mai bine asa.

   Uneori se simtea obosita,isi lasa masca undeva jos,parandu-i-se extenuanta,insa asta foarte rar,in prezenta acelora unde putea sa fie ea insasi.Fara zambete false,netemandu-se ca ochii ei o vor trada din nou....
   Dupa ce reusea sa se incarce,dupa ce reusea sa se autosugestioneze ca poate sa mearga mai departe,isi lua din nou masca si-o aseza cu grija pe chip,asemeni unui lucru fraged si nepretuit si isi continua drumul...