Poveste fara inceput!

    Azi l-am vazut dupa mult timp.Am trecut unul pe langa altul ca doi necunoscuti.Niciun “buna”,nici un zambet pictat usor in coltul gurii,nici macar o privire nu am avut sa ne daruim.Ca si cum un zid imens,interpus intre noi nu nu ne permitea sa ne vedem.L-am lasat sa treaca si intr-un moment de slabiciune am intors capul,privindu-I pasii ce il indepartau usor dar sigur.Cunosteam acei pasi care au plecat de atatea ori,dar care dupa un timp se intorceau.De aceasta data stiam ca nu aveau sa se mai intoarca.

  Am ramas pe loc continuand sa-l privesc cum se pierde in multime si intrebandu-ma cum am ajuns sa ne purtam atat de indiferent.Impulsul meu prostesc a fost sa alerg dupa el,sa-l opresc si sa il intreb “de ce?”dar stiam ca oricum este in van.Nu aveam sa capat niciun raspuns.

   Am mai ramas incremenita asa pret de cateva secunde,dupa care fetele m-au luat de mana, zicandu-mi:”lasa-l,nu are rost!”.Stiau ce e in inima mea dar nu aveau de gand sa ma lase sa cedez.

   Mi-am continuat drumul,ascunzandu-mi explozia de lacrimi ce statea sa iasa la iveala,in spatele unui zambet stangaci.Gandul meu era din nou la el.Credeam ca dupa atata timp ce trecuse aveam sa nu mai simt nimic.Astea erau povesti,caci el era tot acolo,in inima mea,fiind unic stapan.

    Intr-adevar,adevarata e fraza “timpul nu vindeca,doar trece!”Acum simteam asta pe pielea mea si durea intr-un mod incredibil.

    Ma durea indiferenta lui desii eram obisnuita,ma durea dorul imens ce imi strapungea sufletul,ma durea amintirea a ceea ce a fost “o poveste fara inceput”…

    Atunci,exact in acea clipa as fi vrut sa il am in fata ochilor.Sa-I strig ca:il urasc pentru toate momentele in care m-a facut sa ma simt un nimeni,ca il iubesc pentru clipele in care mi-a aratat ca ii pasa…Sa-I spun cat de tare m-au ranit minciunile lui care acum au iesit la iveala,sa-I reprosez ca nu a crezut in mine nici macar un sfert din cat am crezut eu in el…Sa-l intreb de ce s-a jucat atata timp?De ce nu i-a pasat?...Iar apoi sa ma cuibaresc in bratele lui pentru o ultima data soptindu-I cat mi-a lipsit…

     Stiam ca asta nu avea sa se intample niciodata,ca nu voi avea aceasta ocazie,ca destinele noastre deja aveau drumuri diferite,total paralele…El avea viata lui alaturi de ea…acea “ea” pe care a iubit-o intotdeauna chiar daca mie imi nega…iar eu,eu aveam drumul meu…un drum pe care el nu va mai calca niciodata…

Ganduri...

   Nu de putine ori mi s-a intamplat sa zic ca nu mai pot,ca vreau sa dispar din lumea asta mare si aglomerata care niciodata nu are timp pentru nimic.Sunt acele momente in care vreau sa tip ca imi ajunge,dar stiu ca nimeni nu se opreste in loc pentru durerea mea.

  Am invatat ca atunci cand simt ca totul se prabuseste deasupra mea,ca atunci cand cerul cade peste mine si nici macar pamantul nu ma sustine trebuie sa strang tare din dinti si sa-mi zic”nu te da batuta tocmai acum”.De cele mai multe ori icapatanarea mea de a ma ridica indiferent de situatie m-a ajutat sa ma autodepasesc,dar bineinteles,trebuie sa recunosc ca au fost si clipe in care am cazut in genunchi,cu ochii in lacrimi si am zis “gata”.Inexplicabil si aceste pase proaste reusau sa ma faca sa imi revin.Erau un soi de pauze care imi permiteau sa imi strang din nou puterile pentru a pleca mai departe la drum.

    Pe parcurs am inteles ca nu trebuie sa lasi lumea sa vada ce te doare pentru ca este mult prea multa rautate in jur si din durerea ta de azi vor face arma lor de maine.Mi-am dat seama ca in viata sunt mult prea putine persoane carora le pasa de tine cu adevarat,probabil de aceea am ajuns la stadiul in care sunt prietena cu toata lumea,dar nu am incredere decat in maxim 5 persoane.

   Acele persoane care m-au vazut in cele mai deplorabile stari si totusi nu m-au parasit,care au inteles cand am nevoie sa fiu singura si cand am nevoie de prezenta lor,fara sa le spun…Ele sunt cele mai importante!!...

Cu ce drept?!?

   Tu care spui ca ma iubesti,dar nu stii ce e iubirea,ma critici pe mine?Imi critici sentimentele,imi judeci gandirea,fara macar sa ma cunosti.
   Cu ce drept?
   Ai avut nesimtirea sa imi patrunzi in suflet si sa imi curgi prin vene,mi-ai invadat gandurile,mi-ai influentat caracterul,m-ai inebunit.
   Cu ce drept?
   Te-ai desemnat stapan a tuturor simtirilor si emotiilor  mele,ai devenit un dictator fara inima,respect si principii,caci contai doar tu...
    Cu ce drept?
   Dupa ce m-ai schimbat definitiv,cand am ajuns creatia ta,ai plecat la fel cum ai venit.
   Cu ce drept?
   Dintr-o data m-ai izbit la pamant si mi-ai impus sa ma descurc fara otrava prezentei tale.Fara acel drog "TU"de care am devenit dependenta ...
   Si toate astea de ce?Cu ce drept?!?...
   

Elena - I Need An Angel (Battle Of Songs 2009)

Am gresit

Am gresit ca am crezut in tine

In ochii tai,in primul tau surs

Am gresit intaia data cand,

mi-am lasat trupul de bratele tale strans

am gresit cand ti-am permis

sa-mi intri in suflet si sa-l stapanesti

am gresit atat de rau,

dar nu-ti dai seama cand te indragostesti.

gresala mea a fost sa te iubesc

si sa iti demonstrez in fiecare clipa,

sa te las sa ma ranesti,

sa nu-mi pese ca inima indurerata  tipa.

ti-am daruti intreaga fiinta,

nimic din mine nu era al meu.

te-am lasat sa faci ce vrei cu mine

si doar eu stiu cat mi-a fost de greu…

tu n-ai stiut…si nu o sa afli niciodata,

caci nu ti-a pasat ce lasi in urma daca pleci

ai disparut din viata mea la fel cum ai intrat

lasandu-mi mii si mii de clipe reci.

Muzica...

E ciudat cum uneori doar o simpla melodie te poate pune pe ganduri.Cum te poate teleporta intr-un spatiu uitat de lume,undeva unde esti doar tu cu tine.E Atat de straniu si in acelas timp magic cum dintr-o data o mie de amintiri,vise,deziluzii,oameni si fapte care te-au marcat iti invadeaza mintea si iti cutremura fiecare celula a corpului,facandu-ti sangele sa pulseze in ritm alert.Si in acele momente te cuprinde un dor necontrolat de tot ce a fost candva,un fel de dorinta nebuna de a retraii acele clipe.

 

    Intr-adevar "music makes me free".Eu am nevoie doar de o piesa care sa imi defineasca starea de spirit in acea clipa pentru a ma putea elibera de toate emotiile pe care le-am acumulat intr-o anumita perioada.Si este o terapie foarte buna,cel putin pentru mine.


    Dupa cum spunea si Ludwig van Beethoven:"Muzica este graiul sufletului.Ea starneste in noi,nu instinctele,ci gandurile cele mai profunde".De cele mai multe ori ne cunoaste mai bine decat ne cunoastem noi si ne ajuta sa ne descoperim laturi nebanuite.

                "MUZICA ESTE MIJLOCUL PRIN CARE NE VORBESTE TIMPUL.EA NE FACE SA-I SIMTIM TACEREA."

Nu ai inteles

Nu ti-ar fii cerut comori caci nu avea ce face cu ele...Nu vroia nimic din ce stia ca e imposibil,din ce stia ca iti va fii greu sa ii oferi.
   De la tine nu a avut niciodata nevoie de mai mult decat ce insemna o privire,o imbratisare si un sarut.
   Pur si simplu nu avea nevoie de juraminte infantile ce stia ca nu vor dura la nesfarsit.Vroia doar sa ti simta inima aproape doar pentru o clipa.Vroia sa ti auda glasul cand taceai si o priveai ,sa ti citeasca fericirea in ochii inchisi cand o strangeai la piept.
  Era in stare sa-si dea viata pentru mireasma buzelelor tale ce ii secau lacrimile grele si ii alintau durerea unui trecut obscur.
  Stia ca nu e singura din viata ta si nici nu avea aceasta pretentie absurda,dar atunci cand erati amandoi vroia sa fie centrul existentei tale,vroia sa traiesti doar pentru ea si sa fie doar pentru tine.
  Nu a vrut nimic si totusi si-a dorit totul.Vroia sa i apartii si sa iti apartina.Vroia ochii tai,buzele tale,trupul tau,dar mai presus de toate iti vroia SUFLETUL.