Cand totul se darama in jurul tau realizezi cine este capabil sa te tina aproape,sa te prinda de mana si sa lupte din rasputeri pentru a te tine la suprafata!Multi oameni au fost aici si au promis multe,aceiasi oameni care acum sunt undeva departe.Simtindu-ma mai mult moarta decat vie pe dinauntru,am speranta ca si asta va fii tot numai un obstacol in ceea ce inseamna destinul meu.
Viata pare sa aiba iar un soi de umor negru pe care nici pana acum nu am reusit sa il deslusesc!Poate asa e dat sa fie!!!Daca ar fii sa prinda glas fiecare sunet mut din mine,fiecare rasuflare ar fii o ingenunchere la un zid al plangerii,insa se pare ca nu imi permit luxul de a ma simti invinsa!
Am momente,gen cel de azi,in care nu vreau nimic altceva decat sa respir incet,sa stau cu ochii inchisi si sa las timpul sa treaca pe langa mine,fara mine,fara sa stiu de ce si pentru ce motiv totul se intampla asa ciudat si fara noima.
Ma simt dezamagita!Stii cum e atunci cand ai impresia ca te sufoci printre ganduri si intrebari fara raspuns?Atunci cand parca inima nu mai este capabila sa simta nimic;nici ura,nici iubire,nici durere,nici placere,nici macar indiferenta?Asa ma simt acum!...
Atat de frustranta stare!Imi doresc nespus ca ei,cei care conteaza,sa inteleaga ce simt.Ciudat paradox,pentru ca nici macar eu nu imi pot da seama in momentul asta.
Imi simt din nou inima pusa la zid si judecata doar pentru simplu fapt ca bate.
Lumea vede,aude si vorbeste.Din pacate vede rau,aude putin si vorbeste prea mult...iar asta nu se va schimba!!!